Giovanni Battista Tiepolo, pictor și gravor italian

Giovanni Battista Tiepolo (5 martie 1696, Veneția – 27 martie 1770, Madrid) a fost unul dintre cei mai importanți pictori ai secolului al XVIII-lea și o figură reprezentativă a stilului rococo venețian. Cunoscut și sub numele de Giambattista Tiepolo, a fost tatăl pictorilor Giovanni Domenico și Lorenzo Tiepolo.

Născut la Veneția, într-o familie cu nume de origine nobilă, dar fără avere, Tiepolo a rămas fără tată la doar un an, fiind crescut de mama sa în condiții modeste. A studiat inițial cu Gregorio Lazzarini, însă a fost puternic influențat de artiști precum Sebastiano Ricci și Giovanni Battista Piazzetta.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Battista_Tiepolo#/media/Fișier:Tiepolo,Giovanni_Battista–Fresken_Treppenhaus_des_Würzburger_Residenzschlosses,_Szenen_zur_Apotheose_des_Fürstbischofs,_Detail_Giovanni_Battista_Tiepolo-_1750-1753.jpg

La 19 ani a realizat prima sa lucrare importantă, „Sacrificiul lui Isaac”, iar în 1717 a devenit membru al breslei pictorilor venețieni. În 1719 s-a căsătorit cu Maria Cecilia Guardi, sora pictorilor Francesco și Giovanni Antonio Guardi. Au avut nouă copii, dintre care trei fii au devenit artiști, doi lucrând alături de el.

Primele sale mari comenzi au inclus frescele pentru capela și palatul Delfino din Udine (1726–1728), unde a adoptat o cromatică deschisă și o compoziție aerisită, care l-au diferențiat de dramatismul baroc tradițional. A realizat lucrări pentru numeroase biserici și palate din Veneția, Milano și Bergamo, printre care decorarea Palazzo Clerici și celebrul ciclu „Povestea Cleopatrei” din Palazzo Labia.

Faima sa s-a extins în întreaga Europă. Între 1750 și 1753 a lucrat la Würzburg, la invitația episcopului Karl Philipp von Greiffenklau, realizând impresionanta frescă de pe scara monumentală a Reședinței episcopale — una dintre cele mai mari fresce de tavan din lume (aproximativ 677 mp).

Întors la Veneția, a devenit președinte al Academiei din Padova și a primit numeroase comenzi pentru vile și palate, inclusiv Villa Valmarana și Villa Pisani.

În 1761 a fost chemat la Madrid de regele Carol al III-lea pentru a decora plafonul sălii tronului din Palatul Regal, realizând „Apoteoza Spaniei”. A murit la Madrid în 1770.

Tiepolo este considerat ultimul mare maestru al tradiției venețiene monumentale. Frescele sale, caracterizate prin luminozitate, compoziții ample și iluzionism spectaculos, continuă tradiția barocă a lui Pietro da Cortona și Andrea Pozzo, dar într-o manieră mai luminoasă și decorativă, specifică rococo-ului.

Arta sa se remarcă prin deschiderea spațiului pictural spre cer, utilizarea unei palete clare și integrarea armonioasă a picturii cu arhitectura.

Lucrări importante

• „Instituirea Rozariului” (1737–1739)
• Frescele din Reședința episcopală din Würzburg (1750–1753)
• Decorațiile din Sala Tronului a Palatului Regal din Madrid (1761–1770)