Ștefan Bazilescu, compozitor român, psalt și culegător de folclor

Ștefan Bazilescu (4 martie 1864, Tălpaș, județul Dolj – 8 noiembrie 1953, Tălpaș, Dolj) a fost compozitor, psalt și culegător de folclor muzical românesc.

Și-a început formarea muzicală sub îndrumarea tatălui său, psaltul Vasile Andrei Popescu, apoi a studiat cu Gh. Popilian la Școala din Soceni (1874–1878). Între 1878 și 1882 a urmat cursurile Seminarului din Râmnicu Vâlcea, unde a aprofundat muzica psaltică și muzica liniară.

A activat ca învățător în mai multe localități din Oltenia (Mănăstireni, Tina, Crăpături, Bodești-Bărbătești), iar în satul natal a fost atât învățător, cât și cântăreț bisericesc timp de mai multe decenii.

Sursa foto: AI

Începând din 1911, a cules folclor muzical din Oltenia și Muntenia, contribuind la păstrarea și valorificarea tradițiilor populare. A colaborat la revista „Cultura” și la chestionarele lui Nicolae Densușianu. A folosit și pseudonimele Ștefan Popescu și Ștefan Vasilescu.

Printre lucrările sale se numără:

• Gramatica limbii universale volapük pentru români (în colaborare cu pr. G. Nicolăescu, 1895)
• Triste (Craiova, 1914)
• Cântece de stea (Craiova, 1915)

De asemenea, a realizat importante culegeri de folclor, precum Biblioteca melodiilor populare române pe note bisericești, 174 Cântece populare și religioase și Biblioteca Bazileștilor, majoritatea rămase în manuscris.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/paul-gusty/

și https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/B/bazilescu%20stefan.pdf