Ion D. Enescu, arhitect român

Ion D. Enescu (cunoscut și sub numele de I.D. Enescu; n. 17 februarie 1884, Curtea de Argeș – d. 1973, București) a fost un arhitect de renume din România, cunoscut pentru proiectarea unor importante clădiri publice din țară. A fost, de asemenea, Subsecretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice în mai multe guverne interbelice și conducător al Colegiului Arhitecților din România.

Printre lucrările sale deosebite se numără Teatrul Dramatic din Galați și Palatul Arhiepiscopal din Constanța.

română Palatul Arhiepiscopiei Tomisului cod LMI CT-II-m-A-02792

 Rotaru Florin – Creație proprie

• CC-BY-SA-3.0-RO
• Fișier:Arhiepiscopia Tomisului.jpg
• Încărcată: 27 februarie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Arhiepiscopiei_Tomisului#/media/Fișier:Arhiepiscopia_Tomisului.jpg

Ion D. Enescu a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler cl. II, pentru contribuțiile sale în domeniul artei, pe 1 februarie 1943.

Ion D. Enescu a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București în 1912 și a devenit arhitect. Pe parcursul unei cariere deosebite, a fost unul dintre liderii breslei arhitecților din România, activând mai bine de două decenii în această calitate. În prima parte a carierei sale, a adoptat un stil eclectic, iar mai târziu s-a orientat spre funcționalism. A fost, de asemenea, directorul Direcției de Arhitectură din Ministerul Sănătății timp de peste 20 de ani.

Ion D. Enescu a fost implicat în numeroase proiecte arhitecturale, atât în București, cât și în alte orașe din țară. Printre cele mai notabile realizări se numără:

Imobile de locuințe în București

• 1914: Piața Rosetti 5 (astăzi Hotel „Banatul”)
• 1919: Imobilul Asociației Generale a Medicilor, Strada Izvor 5
• 1929-1932: Institutul de Cercetări Zootehnice, Strada dr. Staicovici
• 1930-1931: Bulevardul Hristo Botev 5 (proprietatea dr. Eugen Cristian)
• 1931: Palatul Episcopal Catolic, Strada General Berthelot (astăzi bibliotecă)
• Casa dr. Martinescu, Strada Gina Palicari (fostă Orlando)
• Casa prof. dr. Alexandrescu-Dersca, București

Clădiri din alte orașe ale țării

• 1925-1934: Palatul Episcopal din Constanța
• 1934: Palatul Clinicilor Universitare din Cluj (în colaborare cu arhitectul Ivașcu)
• 1945: Sanatoriul din comuna Valea Iașului, județul Argeș
• Spitalele din Abrud, Turnu Severin, Brașov și Reșița
• Sanatoriile TBC din Aiud, Geoagiu, Agigea, Mangalia
• Clădirea Teatrului Dramatic din Galați

Ion D. Enescu a fost activ și în structurile de conducere ale Societății Arhitecților Români, ocupând funcții de cenzor (1922-1924), vicepreședinte (1925) și președinte (1933-1941). A fost, de asemenea, membru al Asociației Publiciștilor Români și prodecan al Colegiului Arhitecților din România.

În 1939, Ion D. Enescu a fost ales senator în Parlamentul României. Cu toate acestea, în urma schimbărilor politice din perioada respectivă, a fost arestat la 30 ianuarie 1945, fiind acuzat de implicare în guvernarea Antonescu și în războiul antisovietic. A fost deținut în diverse închisori, precum Malmaison, Jilava, Văcărești și Aiud, și a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică. A fost eliberat pe 11 noiembrie 1956, grațiat de restul pedepsei.

Ion D. Enescu a avut doi fii, Mircea Gheorghe Enescu și Mihai Enescu, care au urmat aceeași carieră de arhitecți.

Sursa foto: https://arhitectura-1906.ro/2016/12/presedinti-ai-sar-uarpr-uarsr-uar/

Alte articole: https://jurnalfm.ro/ion-manolescu/