Florin Dimitriu, compozitor și violonist român

Florin Dimitriu (3 februarie 1914, București – 3 februarie 2000) a fost un compozitor și violonist român, membru al Uniunii Compozitorilor din România, personalitate complexă a vieții muzicale românești din secolul al XX-lea.

Florin Dimitriu a urmat studii muzicale încă din copilărie, la Cernăuți (1920–1928), unde a studiat vioara cu Goldenzweig, Schlitter și George Pavel. Și-a continuat pregătirea la Iași (1928–1931), sub îndrumarea profesorilor Mihai Barbu (vioară) și Theodor Lupu (muzică de cameră).

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/File:Florindimitriu.jpg

În paralel cu formarea artistică, a urmat o carieră militară, absolvind Liceul Militar „General de divizie Gh. V. Makarovici” din Iași (1931) și Școala Militară de Ofițeri din Sibiu (1933). Studiile muzicale au fost reluate ulterior la Conservatorul din Iași (1938–1939) și la Conservatorul din București (1946–1949), unde a studiat cu personalități marcante ale muzicii românești: Vasile Filip (vioară), Ioan D. Chirescu (teorie și solfegiu), Mihail Jora și Marțian Negrea (armonie), Zeno Vancea și Vasile Popovici (istoria muzicii), Mihail Andricu (muzică de cameră) și Ion Ghiga (orchestră).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost înrolat în Regimentul 13 Dorobanți, cu gradul de locotenent. A fost rănit în luptele de la Odessa, în august 1941, fiind ulterior avansat la gradul de căpitan. În anii următori a activat în structurile de stat major, fiind înaintat la gradul de maior în 1945. A părăsit armata în 1946, la cerere, ajungând ulterior colonel în rezervă.

După război, Florin Dimitriu s-a dedicat în întregime muzicii. A fost violonist în Orchestra Simfonică Radio din București (1947–1951), apoi în Orchestra Simfonică a Cinematografiei (1952–1956). Între 1956 și 1958 a fost concert-maestru adjunct al Orchestrei Operei de Stat din Iași și profesor suplinitor de vioară la Liceul de Muzică din Iași.

Din 1959 până în 1974 a ocupat funcția de prim-concert-maestru al Orchestrei Teatrului Muzical din Galați, unde a avut o activitate artistică intensă. În paralel, a fost profesor de vioară la Liceul de Muzică din Galați (1960–1977). A realizat scenarii radiofonice, prezentări de concerte și emisiuni muzicale pentru copii, contribuind activ la educația culturală a publicului.

Cea mai amplă lucrare a sa este opera-baladă în două acte, cu prolog și epilog, Apa vie, pe un libret de Marcel Ionescu, prezentată în premieră absolută la Teatrul Muzical din Galați, la 28 decembrie 1980, sub bagheta dirijorului Silviu Zavulovici. O altă creație importantă este poemul simfonic Luceafărul, pentru recitator și orchestră, interpretat la Galați în 1989.

Pentru faptele de arme din timpul războiului, Florin Dimitriu a fost decorat cu Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1942), Ordinul „Steaua României” cu spade, în grad de Cavaler (1943), precum și cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial” (1995).

A fost inclus în lexiconul realizat de muzicologul Viorel Cosma și a primit, în 1995, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Galați. Din 1951 a fost membru stagiar, iar din 1977 membru definitiv al Uniunii Compozitorilor din România, fiind totodată membru al Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

Creația sa cuprinde lucrări camerale și didactice inspirate din folclorul românesc, printre care:

• 12 Cântece și jocuri populare românești pentru vioară și pian
• Suită pentru cvintet de suflători pe teme maramureșene
• Fantezie concertantă pentru vioară și pian
• 5 Miniaturi pentru trei violoncele
• Divertisment pentru cvartet de coarde.