Constantin Arseni, întemeietorul neurochirurgiei românești

Sursa foto:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Arseni a absolvit liceul în Bacău în 1929 și a început studiile de medicină la Cluj, pe care le-a finalizat în 1935, obținând titlul de Doctor în Medicină cu teza „Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen” (1936). A fost fascinat de neurochirurgie încă de la o vârstă fragedă, după ce a asistat la o operație realizată de Dimitrie Bagdasar, în spitalul de Urgență din București.

La doar 23 de ani, Constantin Arseni a început ucenicia în domeniul neurochirurgiei sub îndrumarea lui Bagdasar, care se întorsese de curând din America.

Activitatea în domeniul neurochirurgiei

În 1946, după moartea neașteptată a mentorului său, Dimitrie Bagdasar, Arseni a preluat conducerea Serviciului de Neurochirurgie de la Spitalul de Urgență din București, la vârsta de 34 de ani. El a continuat munca lăsată de Bagdasar, extinzându-și constant tehnica chirurgicală și perfecționându-și abilitățile în domeniul neurochirurgiei.

În 1963, a devenit profesor titular de neurochirurgie la Facultatea de Medicină din București, iar în cadrul Clinicii de Neurochirurgie, a implementat un sistem de organizare pe servicii, astfel încât să împartă responsabilitățile între colaboratori experimentați.

În 1975, a fost inaugurată o nouă clădire a clinicii, pe care a conceput-o și organizat-o personal. Constantin Arseni a fost, practic, și un om de șantier în această perioadă, având un rol activ în construcția noii clinici.

Contribuții și realizări

Constantin Arseni a avut un impact semnificativ asupra neurochirurgiei, atât în România, cât și în afacerea științifică internațională. Printre contribuțiile sale importante se numără:

• Chirurgia tumorilor nucleilor de la baza creierului

• Chirurgia craniostenozelor

• Interpretarea clinică și fiziopatologică a epilepsiei cu punct de origine în vecinătatea ventricolului al III-lea

• Tratamentul herniilor de disc lombare și toracale

• Tratamentul chirurgical al hemoragiilor cerebrale

• Clasificarea neurobiologică a tumorilor cerebrale

A publicat peste 250 de articole științifice și a fost autorul sau coautorul unor tratate și monografii fundamentale pentru domeniul neurochirurgiei.

Publicații și lucrări de referință

1. Traité de Neurochirurgie (în colaborare cu Dimitrie Bagdasar, 1951)

2. Sciatica vertebrală (în colaborare cu T. Iacob, 1948)

3. Epilepsia în tumorile cerebrale (1950)

4. Semiologie neurochirurgicală (în colaborare cu Mihai Ioan Botez, 1958)

5. Tulburări endocrine și vegetative în tumorile cerebrale (în colaborare cu Mihai Ioan Botez, 1971)

6. Bolile vasculare ale creierului și ale măduvei spinării (în colaborare cu Ion N. Petrovici și Frank Nass, 1965)

7. Patologia vertebro-medulară neurochirurgicală (în colaborare cu Mircea Simionescu, 1968)

8. Tratat de neurologie (în 8 volume, sub redacția lui, 1979–1981)

9. Enciclopedia de neurologie și neurochirurgie (sub redacția lui Constantin Arseni)

Distincții și onoruri

• Ordinul Muncii, clasa a II-a (1964)

• Ordinul Meritul Sanitar, clasa I (1970) – pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din România

• Membru titular al Academiei Române (1991)

• Membru al unor prestigioase organizații internaționale precum:

  • World Federation of Neurosurgery

  • Société française de Neurologie

  • New York Academy of Sciences

  • Royal Society of Medicine (Londra)

  • Societatea Română de Psihoneuroendocrinologie

Moștenirea sa

Constantin Arseni a continuat să își dedice viața neurochirurgiei până la sfârșitul zilelor sale. A fost un om de știință desăvârșit, un cadru didactic apreciat și un medic remarcabil, care a lăsat o amprentă profundă asupra dezvoltării neurochirurgiei în România. S-a stins din viață la 5 iulie 1994, dar moștenirea sa științifică și umană continuă să inspire și astăzi noile generații de neurochirurgi.