Tudor George, poet și traducător român

Tudor George (născut Tudor Georgescu pe 3 februarie 1926, în Ulmeni, Ilfov – decedat pe 10 ianuarie 1992, București) a fost un poet și traducător român, remarcându-se atât în literatura română, cât și în activitățile sale sportive.

A absolvit Liceul „Marele Voievod Mihai” din București și Facultatea de Științe Juridico-Administrative din cadrul Universității din București (1949). A fost cunoscut în cercurile literare ca un boem al generației sale, alături de nume precum Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă și Dumitru Țepeneag.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.poezie.ro/images/users/035514-m.jpg

Sursa foto: https://opiniabuzau.ro/slefuitorii-de-cuvinte-medalion-literar-tudor-george/

Poreclit „Ahoe”, Tudor George a fost și un pasionat jucător de rugby, devenind ulterior antrenor la echipa Locomotiva Grivița Roșie. În ultimii săi ani de viață (1980-1992), a locuit într-un bloc de pe strada Polonă nr. 115 din București, acolo unde se află și o placă memorială dedicată lui.

Premiul de literatură sportivă „Tudor George” poartă numele său, fiind creat în cinstea realizărilor sale în acest domeniu.

Tudor George a publicat numeroase lucrări literare, printre care:

• Legenda cerbului (1957)
• Bob auriu (1959), carte pentru copii
• Balade (1967)
• Veverița de foc (1967), carte pentru copii
• Țara migrenelor (1970)
• Sonetele aeriene – trilogia sonetelor vol. I (1972)
• Bazarul cu măști – trilogia sonetelor vol. III (1973)
• Imnuri olimpice (1975)
• Catehismul iubirii (1977)
• Parfumul timpului (1975)
• Cupola Bărăganului (1979)
• Ierbarul amorului (1981)
• Dacica (1984)
• Cartea Sonetului 1 (1987)
• Cartea Sonetului 2 (1990)
• Jurnal singaporean (2003)

A abordat o gamă variată de teme în poeziile sale, de la balada tradițională până la sonete și lucrări inspirate din mitologia și istoria românească.

Tudor George a fost, de asemenea, un talentat traducător, aducând în limba română lucrări ale unor autori internaționali, precum:

• Kiss Jenö, Poezii (1957), în colaborare cu Teodor Pîcă și Alexandru Andrițoiu
• Ady Endre, Poezii (1965)
• Philip Sidney, Astrophel și Stella (1980)
• Poeți letoni contemporani (1987), în colaborare cu Ioan Covaci
• Domenico di Giovannini, Rime (1991).

Tudor George a fost apreciat de comunitatea literară română și a primit mai multe distincții, printre care:

• Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979)
• Premiul Organizației de Pionieri (1980).