Dinu Săraru, dramaturg român, romancier, eseist, publicist și scriitor

Dinu Săraru (pseudonimul lui Constantin Grigore Săraru; n. 30 ianuarie 1932, Râmnicu Vâlcea – d. 2 martie 2024, București) a fost o personalitate marcantă a culturii române, activând ca director de teatru, dramaturg, romancier, eseist, publicist și scriitor. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

S-a născut la Râmnicu Vâlcea, fiind fiul învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, originară din comuna Slătioara, satul Olari, situat în apropierea orașului Horezu.

Sursa foto: AI Generated

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinu_Săraru#/media/Fișier:Dinu_Sararu.jpeg

În anii 1950 și-a început activitatea profesională ca reporter la Radio București, devenind ulterior cronicar literar al postului public de radio.

Între 1977 și 1990 a fost director al Teatrului Mic din București. A deținut și funcții politice în perioada regimului comunist, fiind membru al Comitetului Central al PCR. După 1989, activitatea sa a fost o perioadă marginalizată, însă în anul 2001 a fost numit director al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București. A demisionat din această funcție în 2004, în contextul schimbărilor politice de la nivel guvernamental.

Romanele sale cu tematică rurală – Niște țărani, Dragostea și revoluția și Clipa – i-au adus notorietatea înainte de 1989, dar au fost intens contestate după 1990, fiind asociate de critici cu estetica realismului socialist și cu discursul colectivizării. Romanul Clipa a fost adaptat pentru marele ecran, în regia lui Gheorghe Vitanidis.

Dinu Săraru a fost tatăl a două fiice: Ruxandra Săraru, jurnalistă de radio și televiziune, și Alexandra Săraru.

A încetat din viață la 2 martie 2024, la vârsta de 92 de ani, la Spitalul Universitar de Urgență București. A fost înmormântat la 5 martie 2024, în curtea Casei Memoriale „Dinu Săraru” din Slătioara, județul Vâlcea.

În Raportul Tismăneanu din 2007, Dinu Săraru a fost inclus în categoria exponenților protocronismului. De asemenea, a fost implicat într-un scandal financiar legat de falimentul Băncii Internaționale a Religiilor, unde figura printre acționarii importanți.

În 2007, romanul Ciocoii noi cu bodyguard a stat la baza filmului Ticăloșii, regizat de Șerban Marinescu.

Carieră

• 1950–1960 – Redactor la Radiodifuziunea Română
• 1960–1963 – Secretar general de redacție, revista Secolul 20
• 1963–1964 – Jurnalist la Scânteia Tineretului
• 1964–1968 – Secretar general de redacție, revista Luceafărul
• 1968–1969 – Șef al publicațiilor TVR
• 1969–1977 – Redactor-șef adjunct și apoi redactor-șef al Redacției Culturale TVR
• 1977–1990 – Director al Teatrului Mic și Teatrului Foarte Mic
• 2001–2004 – Director al Teatrului Național „I. L. Caragiale” București

Operă (selectiv)

• Niște țărani (1974)
• Clipa (1976)
• Dragostea și revoluția (1981–1986)
• Ciocoii noi cu bodyguard (2004)
• Ultimul țăran din Slătioara (2013)
• Ura din ochii vulpii (2017)

Premii și distincții

• Premiul Academiei Române pentru Niște țărani
• Ordinul „Meritul Cultural”
• Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler
• Premii literare pentru proză, teatru și scenariu cinematografic.