Marcel Gafton, poet și traducător român

Marcel Gafton (n. 27 iulie 1925, Pechea, România – d. 21 decembrie 1987, București, România) a fost un poet și traducător român, cunoscut pentru contribuțiile sale literare semnificative, atât în poezie, cât și în traducerea unor lucrări din literatura universală.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321/

Sursa foto: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035098/type/poetry/index.html

Marcel Gafton s-a născut în satul Pechea din județul Covurlui, într-o familie de învățători, Antonia (născută Sârbu) și Nicolae Gh. Gafton. La naștere, a primit numele de Maricel. A urmat liceul la Brăila, absolvind în 1945, iar apoi a început studiile universitare la Facultatea de Drept a Universității din București (1946-1949), pe care nu le-a finalizat.

Marcel Gafton a debutat ca poet în 1945, publicând poezii în Caietul de poezie nr. 1 al Revistei Fundațiilor Regale. A colaborat la numeroase reviste literare din România, printre care Viața românească, Dunărea (Brăila), Popas literar, Fapta, Națiunea, România literară, Luceafărul și Secolul 20.

A publicat patru volume de poezii: Non possumus (1972), Miraria (1977), Adică (1982) și Șaizeci poeme (1986). Gafton a fost considerat un poet al rafinamentului lingvistic, cu ambiții de a inova limbajul poetic, fiind adesea descris ca un „fantezist manierist”. Criticul literar Ion Cristofor îl considera „un poet cu un accentuat rafinament lingvistic”, iar Marian Popa observa în debutul său „delicatețea sufletească și intelectualismul, rar travestite prin experimente lexicale”. Pe de altă parte, Ion Rotaru îl caracteriza drept un poet „ermetist muzical, dar superficial”, cu un stil asemănător cu cel al lui Gellu Naum, apreciind abilitatea sa de a manipula fraza într-un mod complex.

În afacerea traducerilor, Marcel Gafton a avut o activitate prolifică, traducând lucrări importante din literatura mondială. A tradus, singur sau în colaborare, lucrările unor autori celebri precum Eduard Bass, Anatole France, Alexandre Dumas, Jules Renard, Jean Giono, Maxim Gorki, Alexandr Fadeev, Boris Gorbatov, Boris Pilniak, Mihail Șolohov, Ivan Turgheniev, Ilia Vergasov, Stratis Mirivilis și mulți alții. Aceste traduceri au contribuit semnificativ la cunoașterea literaturii universale în România.

Opera

• Non possumus (1972)
• Miraria (1977)
• Adică (1982)
• Șaizeci poeme (1986).

Traduceri

• Veniamin Kaverin, Doi căpitani (în colaborare cu Lidia Zamfirescu, 1950)
• Ivan Turgheniev, Rudin (în colaborare, 1950)
• Serghei Mihalkov, Ilia Golovin (în colaborare, 1950)
• Boris Gorbatov, Doi tovarăși. E. Gorobiov. O dimineață cu vânt (în colaborare, 1951)
• L. Kosmodemianskaia, Povestire despre Zoia și Șura (în colaborare, 1951)
• Leon Kruczkowski, Kordian și țăranul (în colaborare, 1952)
• T. Svatopluk, Fără patron (în colaborare, 1955)
• A. Verșinin, Cei ce merg împotriva curentului (în colaborare cu E. Antonescu, 1956)
• Marie Pujmanová, Trilogie, vol. I (în colaborare, 1955)
• Mihail Șolohov, Povestiri de pe Don. Soarta unui om (în colaborare, 1957)
• Alexandr Fadeev, Înfrângere (în colaborare, 1957)
• Aleksei Silici Novikov-Priboi, Căpitan de rangul I (în colaborare, 1958)
• Alexandr Fadeev, Tânăra gardă (în colaborare, 1959)
• Tveatko Kaftandziev, Legea prieteniei (în colaborare, 1959)
• Anatoli Rîbakov, Stiletul (în colaborare, 1959)
• Ilia Vergasov, În munții Tauridei. Însemnările unui partizan (în colaborare, 1959)
• Menelaos Ludemis, Cerul se înnourează (în colaborare, 1960)
• Mayne Reid, Călărețul fără cap (în colaborare, 1961; altă ediție, vol. I-II, 1998)
• Maxim Gorki, Viața lui Klim Samghin (Patruzeci de ani, vol. I-IV, în colaborare, 1961)
• Astrid Lindgren, Aventurile lui Kalle Bolemkvist (în colaborare, 1962)
• Stratis Mirivilis, Viața în mormânt (în colaborare, 1963)
• Olga Kobyleanska, Pământ (în colaborare cu Eugen Mihaiciuk, 1964)
• Filipou G. Pieridis, Vremuri grele (în colaborare, 1966)
• Iuri Oleșa, Invidie (în colaborare, 1966)
• Eduard Bass, Circul Humberto (în colaborare, 1966)
• Anatole France, Thaïs (1966; altă ediție, 1997)
• Evgheni Gorbov, Casa cu plopi (în colaborare, 1966)
• Mihailo Lalic, Nunta (în colaborare, 1967)
• Jules Renard, Scrieri alese (în colaborare, 1967)
• Artiom Vesiolîi, Rusia scăldată în sînge (vol. I-II, în colaborare, 1967; altă ediție, Pitești, 2002)
• Romulo Gallegos, Doña Bárbara (în colaborare, 1968)
• Maxim Gorki, Viața lui Matvei Kojemeakin (în colaborare, 1968)
• Alexandre Dumas, După douăzeci de ani (vol. I-II, 1969)
• Viktor Konețki, Focuri pe stâncile de gheață (în colaborare, 1969)
• Boris Pilniak, Anul gol (în colaborare, 1969; altă ediție, Pitești, 2002)
• Jean Giono, Să-mi rămână bucuria (în colaborare, 1971)
• Maxim Gorki, Copilăria. La stăpân. Universitățile mele (vol. I-III, în colaborare, 1972)
• N. Ognev, Jurnalul lui Kostea Riabțev (vol. I-II, în colaborare, 1972)
• Leonid Juhovițki, Mai stai și te uită în urmă (în colaborare, 1973)
• Leopold Lahola, Înmormântarea lui David Kracower (în colaborare, 1974)
• Dragomir Petrov, Fântâni. Poeme (cu o întâmpinare de Marcel Gafton, 1974)
• Jules Renard, Morcoveață (în colaborare cu M. Morariu, 1979; ediții noi, 1984, 2002)
• Iuri Trifonov, Un lung bun rămas (în colaborare, 1980)
• Honoré de Balzac, Femeia părăsită (tradus în colaborare, Iași, 2002).

Marcel Gafton a decedat pe 21 decembrie 1987, la București.