Wilhelm Friedemann Bach, compozitor, organist și clavecinist german

Wilhelm Friedemann Bach, (22 noiembrie 1710 – 1 iulie 1784), a fost un compozitor, organist și clavecinist german, cel mai mare fiu al celebrului Johann Sebastian Bach și al Mariei Barbara Bach. Considerat unul dintre cei mai talentați muzicieni ai familiei, Friedemann s-a remarcat prin virtuozitate, spontaneitate și un stil componistic profund personal, deși viața sa profesională a fost marcată de dificultăți și instabilitate.

Mai multe detalii

Wilhelm Friedemann Bach, portrait, wood engraving, 19th century.

Necunoscut – https://www.alamy.com/stock-photo-bach-wilhelm-friedemann-22111710-171784-german-musician-composer-and-23533211.html

• CC0
• Fișier:Wilhelm Friedeman Bach.png
• Creată: 1850
• Încărcată: 23 octombrie 2021

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Friedemann_Bach#/media/Fișier:Wilhelm_Friedeman_Bach.png

S-a născut la Weimar, acolo unde tatăl său activa ca organist și muzician de curte. Moartea prematură a mamei sale, în 1720, a fost un moment dureros pentru întreaga familie. Educația muzicală a lui Wilhelm Friedemann a fost coordonată cu rigurozitate de Johann Sebastian Bach, care i-a oferit un program sistematic de studiu documentat în celebrul Klavierbüchlein für Wilhelm Friedemann Bach. Acest caiet conținea exerciții, lucrări și studii compuse atât de tată, cât și de fiu, și a stat la baza formării sale ca muzician complet.

Pe lângă instrumentele cu clape, Friedemann a studiat vioara la Merseburg, iar educația sa generală a inclus matematică și drept – discipline pe care le-a aprofundat la Universitatea din Leipzig și apoi la Halle, menținând un interes constant pentru științele exacte.

În 1733 a obținut postul de organist la biserica Sfânta Sofia din Dresda, după ce impresionase juriul cu o versiune nouă a Preludiului și Fugei în Sol major, BWV 541, compusă de tatăl său. A fost foarte apreciat pentru improvizațiile sale strălucitoare – un talent rar chiar și în rândul membrilor familiei Bach.

La Dresda l-a avut elev pe Johann Gottlieb Goldberg, cel al cărui nume avea să fie legat ulterior de Variațiunile Goldberg, deși cercetări moderne sugerează că lucrarea ar fi fost concepută și pentru Friedemann, nu doar pentru tânărul elev.

În 1746 s-a mutat la Halle, unde a devenit organistul bisericii Liebfrauenkirche. Deși postul îi oferea prestigiu, orașul nu s-a dovedit potrivit pentru el. Conflictele administrative, dificultățile financiare și lipsa unui mediu muzical pe măsura ambițiilor sale au dus la un lung șir de încercări eșuate de a-și găsi un alt loc de muncă. În 1764 a părăsit Halle fără o perspectivă clară, fapt ce a declanșat o perioadă de incertitudine profesională.

Anii următori i-a petrecut la Braunschweig și apoi la Berlin, unde a supraviețuit prin lecții particulare de muzică. Printre elevii săi s-a numărat Sarah Levy, membră a unei influente familii berlineze și strângătoare pasionată de muzică barocă, care a contribuit la păstrarea manuscriselor familiei Bach.

În 1751, Friedemann s-a căsătorit cu Dorothea Elisabeth Georgi. Cei doi au avut trei copii, însă doar fiica lor, Friederica Sophia, a ajuns la maturitate. Greutățile materiale ale familiei au fost constante; impozitele ridicate și lipsa unui venit stabil i-au obligat adesea pe soții Bach să își vândă proprietățile.

Instabilitatea financiară l-a împins pe Friedemann să vândă și o parte dintre manuscrisele tatălui său – un gest interpretat mult timp drept neglijență, dar care în context reflectă nevoile acute ale momentului. O parte dintre aceste manuscrise au ajuns ulterior în America, unele pierzându-se definitiv.

Wilhelm Friedemann Bach a fost considerat, încă din timpul vieții, unul dintre cei mai mari improvizatori ai epocii. Muzica sa, complexă și adesea excentrică, îmbină contrapunctul riguros moștenit de la tatăl său cu libertatea expresivă specifică sensibilității sale. Fugele, polonezele și fanteziile pentru instrumente cu clape se numără printre cele mai reprezentative creații ale sale.

Spre deosebire de frații săi, el a refuzat să se adapteze „gustului modei” și nu a compus muzică destinată succesului facil. Tocmai această intransigență artistică a contribuit la dificultatea de a-și găsi un loc stabil în sistemul muzical al timpului.

În secolul al XIX-lea a avut loc o renaștere a interesului pentru opera sa, admirată pentru spontaneitatea și ingeniozitatea pasajelor improvizatorice. Mozart însuși a transpus una dintre fugiile sale în celebrul set K. 404a, recunoscând astfel valoarea compozițiilor lui Friedemann.

În 1941, viața sa a inspirat filmul german Friedemann Bach, care îl prezintă ca pe un artist genial încercând să își croiască o identitate proprie în umbra impunătoare a tatălui său.

Wilhelm Friedemann Bach a murit la Berlin în 1784, în condiții modeste, lăsând în urmă o operă variată, dar insuficient apreciată în timpul vieții. Astăzi este considerat un spirit liber și inovator, un muzician cu o personalitate muzicală unică în cadrul impresionantei dinastii Bach.