Jurnal FM 
Cornelia Maria Savu, poetă, jurnalistă și editoare română
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 22, 2025
Cornelia Maria Savu (n. 4 septembrie 1954, Vatra Dornei – d. 22 noiembrie 2014, București) a fost o poetă, jurnalistă și editoare română, apreciată pentru vocea distinctă și autentică din poezia contemporană.
Absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, la Universitatea din București (promoția 1977), Cornelia Maria Savu a îmbinat activitatea didactică – predând limba engleză – cu o implicare activă în viața culturală, coordonând Cenaclul literar „Lucian Blaga” din orașul natal. După 1990, a devenit redactor la Editura „Ion Creangă”, ulterior ocupând funcții redacționale importante la publicații precum Curierul Național și Cultura.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cornelia_Maria_Savu#/media/Fișier:Cornelia_Maria_Savu.jpg
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-writing-tool-1499166
A debutat publicistic în 1969 în revistele România literară și Luceafărul, iar editorial în 1973 cu volumul Totem în alb, apărut la Editura Albatros, cu o prefață semnată de Nicolae Balotă. De-a lungul carierei, a publicat volume de poezie precum Uraniu, forme și oameni de zăpadă (1978), Emblema (1980), Aventuri fără anestezie (1983), Semne de viață (1987), Roman cu sertare (2005) și 2009 (2012). Poemele sale, marcate de o sensibilitate gravă și lucidă, au adus în prim-plan teme existențiale, sociale și culturale, reflectate adesea cu ironie fină și o doză de autoanaliză.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a primit de-a lungul timpului numeroase distincții, printre care: Premiul Nicolae Labiș, Premiul Asociației Scriitorilor din București (2005), Premiul Revistei Luceafărul pentru poezie, precum și premii pentru jurnalism cultural din partea Uniunii Scriitorilor, APLER și revistei Tomis. În anul 2004, i s-a conferit, prin decret prezidențial, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, pentru contribuția adusă literaturii române contemporane.
Criticii au salutat lirica sa ca fiind una dintre cele mai puternice și coerente ale generației sale. N. Manolescu afirma că Semne de viață este „unul dintre cele mai bune volume de poeme ale acestui deceniu”.
