Current track

Title

Artist


Victor Tufescu, geograf român

#Postat de on martie 11, 2026

Victor Tufescu (19 noiembrie 1908, Botoșani – 11 martie 2000, București) a fost unul dintre cei mai importanți geografi români, considerat întemeietor al geografiei moderne din România. A avut un rol major în dezvoltarea cercetării geografice, în coordonarea instituțiilor de profil și în formarea unei viziuni moderne asupra geografiei fizice și umane. A fost președinte al Comitetului Național Român de Geografie și membru corespondent al Academiei Române.

Provenea dintr-o familie numeroasă, cu șapte copii, cultivată și profund implicată în educație. Tatăl, Constantin Tufescu, istoriograf originar din Basarabia și profesor de liceu în Botoșani, a luptat în Primul Război Mondial și a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Mama, Ecaterina, cu rădăcini în Maramureș, absolventă a Școlii „Reuniunea Femeilor Române” din Iași, a murit la puțin peste 50 de ani, lăsând în urmă șapte copii, toți ajunși ulterior absolvenți de studii superioare. Tradiția pedagogică a familiei a fost continuată de fiica cea mare, Elena, profesoară de istorie.

Victor Tufescu a urmat primele clase la Școala nr. 3 din Botoșani, iar din cauza războiului a continuat o perioadă în regim privat. Încă din adolescență s-a remarcat prin talent artistic, pasiune pentru muzică, desen și drumeție. A absolvit cu rezultate excelente Liceul „A.T. Laurian”, unde a condus orchestra școlii și a studiat vioara.

Inițial înscris la Medicină la Iași, a renunțat după un semestru pentru a urma Științele Naturii, unde a studiat biologia și geografia. Încă din primul an a devenit preparator al profesorului Gheorghe Panaitescu. A obținut licența în 1930 cu lucrarea „Depresiunea Jijiei”, notată magna cum laude.

A efectuat stagiul militar între 1930 și 1931, iar în paralel a urmat cursurile Facultății de Drept, obținând o a doua licență în 1933. A absolvit și Seminarul Pedagogic Universitar, necesar carierei didactice.

După un examen de capacitate remarcabil, a fost numit profesor la Liceul „Dr. Meșotă” din Brașov, apoi transferat la Iași pentru pregătirea doctoratului. A obținut titlul de doctor în geografie în 1936, cu teza „Dealul Mare–Hârlău”, coordonată de Mihai David.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Tufescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

Sursa foto: https://acad.ro/com2008/pag_com08_1017foto1.htm

Între 1938 și 1939, a beneficiat de o bursă a Academiei Române la Universitatea Sorbona, unde a aprofundat geografia fizică și a legat prietenii cu geografi importanți, printre care Emmanuel de Martonne. Revenirea în țară în 1939 a fost impusă de izbucnirea războiului.

În 1941 a devenit conferențiar suplinitor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, iar din 1946 profesor titular și șef de catedră. A înființat Seminarul de Geografie Economică, orientat spre studiul problemelor socio-economice.

A fost cofondator al Institutului de Cercetări Geografice ale României (1944) și a condus Secția de Geografie Fizică până în 1950. A activat și în cadrul Academiei de Științe, fiind secretar al Secției de Geologie-Geografie. În perioada 1947–1958 a făcut parte din colectivul de geografie al Academiei Române.

Între 1952–1955 a lucrat la Institutul de Proiectări Silvice, unde a realizat cercetări importante privind torenții și alunecările de teren. Din 1956 a fost profesor la Academia de Științe Economice.

A coordonat, între 1970 și 1978, Atlasul Național de Geografie al României, un proiect major al Academiei Române. A publicat peste 250 de lucrări, contribuind decisiv la dezvoltarea geografiei fizice, regionale, umane și a geomorfologiei. Printre ideile sale esențiale se numără: influența ariilor de fundament asupra reliefului, studiul mișcărilor subsidente, teoriile platformelor de eroziune și analiza geografică a utilizării terenurilor.

A avut o contribuție semnificativă și în geografia politică, alături de mari geografi precum Simion Mehedinți sau Vintilă Mihăilescu, promovând o abordare modernă, chiar dacă această direcție a fost marginalizată în perioada postbelică.

Este autorul unor hărți fundamentale privind densitatea populației (1956, 1966) și a numeroase studii de antropogeografie.

A fost membru al Academiei de Științe din România (1942, 1947) și, din 1992, membru al Academiei Române.
A primit două premii ale Academiei Române:

  • Premiul „George Vâlsan” (1942)
  • Premiul „Gh. Murgoci” (1966)

A fost membru al Comitetului Național de Geografie (din 1960, președinte în 1990), al Uniunii Internaționale de Geografie (1966–1973) și al National Geographic Society (din 1960).

A publicat atât în România, cât și în reviste internaționale. Lucrările sale acoperă domenii precum geomorfologia, geografia umană, utilizarea terenurilor, geografia economică, studiul reliefului și analiza așezărilor umane.


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *