Oliver Lustig, scriitor, istoric și general-maior român

Oliver Lustig (n. 4 noiembrie 1926, Șoimeni, județul Cluj – d. 19 aprilie 2017, Cluj-Napoca) a fost un scriitor, istoric și general-maior român, supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz. De etnie evreiască, a dedicat o mare parte din viață scrisului, mărturisind prin operele sale ororile Holocaustului și consecințele acestuia asupra umanității.

Sursa foto: https://de.wikipedia.org/wiki/Oliver_Lustig#/media/Datei:Erdhütten_in_KZ-Außenlager_bei_Kaufering.jpg

Sursa foto: https://www.comiteinternationaldachau.com/en/news-archive-english/423-oliver-lustig

Oliver Lustig s-a născut într-o familie numeroasă din Transilvania de Nord. În mai 1944, el și familia sa au fost arestați și deportați la Auschwitz-Birkenau. A primit numărul de deținut A 112398, pierzându-și acolo mama și trei dintre frați, iar tatăl său a murit ulterior la Mauthausen-Gusen. El și fratele său Emilian au fost transferați în lagărul Kaufering 4, unde au fost eliberați de trupele americane în aprilie 1945. Din cei nouă membri ai familiei, doar patru au supraviețuit.

După război, Lustig s-a întors în România și a urmat Universitatea din Cluj, obținând în 1965 titlul de doctor în istoria doctrinelor economice. A devenit jurnalist militar în cadrul Ministerului Apărării Naționale, unde a avansat până la gradul de colonel, lucrând la revista Apărarea Patriei și ocupând funcția de redactor-șef adjunct.

După o carieră militară și jurnalistică de succes, s-a pensionat în 1986. În 2004, pentru meritele sale, a fost înaintat la gradul de general-maior în retragere.

Oliver Lustig a publicat numeroase volume, dintre care 12 dedicate Holocaustului, traduse în mai multe limbi. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără:

• Însemnări din preajma crematoriului (1957)
• Din umbra crematoriului (1960)
• Atunci, acolo… la Auschwitz (1977)
• Dicționar de lagăr (1982, reeditat în 2002)
• Limbajul morții (1990)
• Ce rost are să vorbim despre Holocaust? (2004)
• Procesul ghetourilor din nordul Transilvaniei (2007).

A fost, de asemenea, coautor și editor al unor volume dedicate armatei române și studiilor istorice. Prin scrierile sale, a oferit o perspectivă autentică asupra suferinței umane, transformându-se într-un important martor al memoriei Holocaustului.

Pentru activitatea sa profesională și contribuția la memoria istorică, a fost decorat cu mai multe distincții:

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
• Medalia „Virtutea Ostășească”, clasa I (1959)
• Ordinul „23 August”, clasa a V-a (1964)
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa a IV-a (1970)
• Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2007), în semn de recunoaștere pentru păstrarea memoriei Holocaustului.