Anton Balotă, istoric și slavist român

Anton Balotă (n. 17 ianuarie 1901, Pitești – d. 24 octombrie 1971, București) a fost un istoric și slavist român.

Anton Balotă a urmat studiile secundare în orașul natal, Pitești, iar din 1922 a fost student al Facultății de Litere din București. Și-a continuat studiile universitare la Belgrad, unde, în anul 1925, și-a susținut doctoratul în slavistică și albaneză.

Sursa foto: AI Generated

A debutat în cariera universitară ca asistent la catedra de slavistică a Universității din București, iar ulterior a predat ca profesor de liceu la Miercurea Ciuc și București, activând totodată și în învățământul militar (1926–1936). În perioada 1951–1952, a fost colaborator al Institutului de Istorie al Academiei Republicii Socialiste România.

Lucrări publicate

• La littérature slavo-roumaine à l’époque d’Étienne le Grand, în „Romano-Slavica”, I, 1958
• Bogomilismul și cultura maselor populare din Bulgaria și țările române, în „Romano-Slavica”, I, 1958
• „Radu Voievode” dans l’épique sud-slave, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, V, 1967
• Vitejii lui Ștefan cel Mare, în „Studii și Articole de Istorie”, IX, 1967
• Autenticitatea „Învățăturilor lui Neagoe Basarab”, în „Studii”, XXII, 1969

Anton Balotă s-a remarcat prin contribuțiile sale la studiul legăturilor culturale și literare dintre popoarele sud-est europene, în special între spațiul românesc și cel slav.