Nicolae Florescu, istoric literar, critic, editor și publicist român
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 12, 2025
Nicolae Florescu, (n. 12 octombrie 1942, București – d. 6 noiembrie 2013), a fost un istoric literar, critic, editor și publicist român, cunoscut pentru activitatea sa de recuperare și valorificare a literaturii române din exil, precum și pentru contribuțiile la cercetarea literaturii române din secolul al XX-lea.
Născut la București, Nicolae Florescu a fost fiul profesorului Nicolae Florescu și al Virginiei (n. Găvănescu). A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gheorghe Șincai” din capitală (1949–1960), apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1960–1965).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-ink-write-1393977
După terminarea studiilor, a ocupat diverse funcții în presa și cercetarea culturală românească:
- Redactor la Radiodifuziunea Română, redacția culturală (1966–1970)
- Secretar de redacție și apoi redactor-șef adjunct la revista Manuscriptum (1971–1980)
- Redactor-șef al revistei Revista de istorie și teorie literară (1983–1991)
- Cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (1983–2004)
În 8 ianuarie 1990, a relansat publicația Jurnalul literar, pe care a condus-o ca redactor-șef până la finalul vieții.
A decedat pe 6 noiembrie 2013.
Nicolae Florescu a debutat în presă în 1964, în revista Iașul literar, cu o recenzie dedicată volumului Cărțile populare în literatura românească (ediție îngrijită de I. C. Chițimia și D. Simonescu).
A colaborat constant cu articole și eseuri de critică și istorie literară în revistele:
- România literară
- Manuscriptum
- Astra
- Luceafărul
- Cronica
- Tribuna
- Revista de istorie și teorie literară
ș.a.
Este cunoscut pentru îngrijirea edițiilor critice din operele unor scriitori importanți, precum:
- Octav Șuluțiu
- Anton Holban
- Octavian Vuia
- Pamfil Șeicaru
- Mircea Eliade
- Vintilă Horia
- N. D. Cocea
- Pavel Dan
Activitatea sa de cercetare s-a concentrat în special pe:
- Literatura română din secolul al XX-lea
- Opere cu caracter autobiografic
- Reevaluarea literaturii române din exil.
Lucrări publicate (selectiv)
- Biografii posibile, vol. I–III (în colaborare cu Ileana Corbea), 1973–1983
- Profitabila condiție. Romanul aventurilor secrete, 1983
- Itinerarii mirabile: proiecții ale imaginarului, 1991
- Istoriografia literaturii române vechi, vol. I, 1996
- Evoluția metodelor de cercetare, 1996
- Întoarcerea proscrișilor (1998) – reevaluări critice ale literaturii exilului
- Noi, cei din pădure (2000) – literatură română din exil
- Divagațiuni cu Anton Holban, 2001
- Nicolae Cartojan regăsind calea spre Padova, 2001
- Resemnarea Cavalerilor, în colaborare cu Ileana Corbea, 2002
- Menirea pribegilor (2003) – reevaluări critice ale literaturii exilului
- Convorbiri prin timp, cu Ileana Corbea, 2003
- Mihail Sadoveanu între realitate și mit, 2011.
În centrul cercetării sale s-a aflat nevoia de recuperare critică a literaturii române scrise în exil, dar și o abordare modernă a literaturii autohtone din perspectiva metodelor contemporane de analiză literară. S-a remarcat printr-un stil riguros și prin interesul constant pentru legătura dintre biografie și operă.