Biserica veche de lemn din Adâncata, pregătită să intre în circuitul turistic al Bucovinei

Biserica de lemn monument istoric din comuna Adâncata a fost restaurată și conservată printr-un proiect cu finanţare europeană. Valoarea investiţiei se ridică la aproape un milion de euro, în cadrul proiectului fiind realizate lucrări de consolidare şi de restaurate a interiorului şi exteriorului lăcaşului de cult. Biserica este inclusă pe lista monumentelor istorice și, potrivit primarului comunei, Viorel Cucu, va intra în circuitul turistic al Bucovinei.

După finalizarea restaurării, un sobor de preoți a oficiat, duminică, 25 octombrie, slujba de resfințire a bisericii de lemn „Sf. Dumitru” din Adâncata. De acum, slujbele în această parohie vor fi efectuate, din nou, în incinta bisericii de lemn.

Istoricul bisericii

Prima biserică din satul Adâncata era situată în vatra satului și se presupune că ar fi fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea. Această afirmație este susținută și de descifrarea anului 1700 pe o cruce de piatră aflată în cimitirul bisericii și care a fost descoperită de către preotul Dimitrie Popovici, parohul bisericii noi din Adâncata în perioada 1935-1974. Pe această piatră se află următoarea inscripție: „Supt această piatră odihnește trupul roabei lui Dumnezeu Gafița fiica preotului Dimitrie ot satul Adîncata văleat 1700”.

Biserica ar fi ars în totalitate în secolul al XVIII-lea. Pe locul ei a fost construită o altă biserică, mai extinsă. Istoricii C. Ciocoiu și Nicolae Stoicescu susțin această datare a bisericii, considerându-i ca ctitori pe strămoșii familiei Scriban (originari din Burdujeni).

Biserica a fost restaurată capital între anii 1794 – 1796, prilej cu care s-a modificat planul inițial (prin adăugarea spre vest a unui spațiu cu rol de pronaos din bârne de brad și construirea pe latura sudică a noii încăperi a unui pridvor de piatră) și s-au înlocuit elementele de lemn, deteriorate. Cronica parohiei consideră anul 1794 ca an al ctitoririi, acesta fiind înscris în pomelnicul-triptic, împreună cu numele celor doi frați preoți (Ion și Gavril Horătău), desemnați drept ctitori. Lăcașul de cult a fost resfințit în anul 1796 de către arhiereul Anania Atonitul.

O nouă serie de lucrări de reparații au avut loc în perioada 1854-1860, cu această ocazie fiind reînnoit acoperișul din draniță și înlocuită catapeteasma. Rolul bisericuței de lemn a decăzut după construirea între anii 1929-1939 în centrul satului a unei biserici de piatră, cu același hram. Între anii 1972-1973, biserica-monument istoric a fost restaurată la inițiativa mitropolitului Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei. Biserica are pictură murală.

În apropiere de biserică, se află și un turn clopotniță din lemn. În anul 2001 a fost zidit un lumânărar în curtea bisericii cu cheltuiala familiei lui Petru Girigan, primul ctitor al Parohiei Adâncata II.

În curtea bisericii se află două cruci vechi de piatră, pe care se citesc cu greutate și nesigur următoarele inscripții în limba română cu caractere chirilice: „L(a)m scris eu ctitori Petru ot Bot(o)șani” și „Supt ac(e)astă cruci odihnești trupul răposatului robului Dumnezeu Vasili .icu din …”. Crucile sunt parțial acoperite de mușchi și au inscripțiile parțial șterse de vreme.