Ion Popescu-Voitești, geolog român și profesor universitar

Ion Popescu-Voitești, (18 noiembrie 1876, Voitești – 4 octombrie 1944, Voitești), geolog român, profesor universitar, membru fondator al Academiei de Științe din România (1936).

Ion Popescu-Voitești s-a născut în satul Voitești, județul Gorj, unde avea să se și stingă din viață în 1944. A urmat clasele primare în satul natal, apoi cursurile Liceului „Carol I” din Craiova (1888–1895).

Inițial s-a înscris la Institutul Medico-Legal din București, dar s-a transferat la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de științe naturale. A fost format de reputați profesori, precum Ludovic Mrazec, Gheorghe Murgoci și Grigore Ștefănescu.

Mai multe detalii

Casa Memorială „Ion Popescu-Voitești”, Voiteştii din Vale, judeţul Gorj

Țetcu Mircea Rareș – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:RO GJ Casa memoriala Ion Popescu Voitesti (12).jpg
• Creată: 13 aprilie 2018
• Încărcată: 6 mai 2018

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_Memorială„Ion_Popescu-Voitești”#/media/Fișier:RO_GJ_Casa_memoriala_Ion_Popescu_Voitesti(12).jpg

După absolvirea facultății în 1898, a activat ca profesor în licee din Slatina, Târgu Jiu, Tulcea, Câmpulung Muscel (1904–1907) și București (1910–1919), desfășurând în paralel cercetări de teren, în special alături de Ludovic Mrazec. În 1907 pleacă la Viena pentru documentare în vederea pregătirii tezei de doctorat, pe care o susține în 1910, la Paris, cu titlul Contribution à l’étude stratigraphique du Numulitique de la Dépression Gétique.

În 1909 devine cercetător la Institutul Geologic din București, activând în paralel ca profesor la Liceul „Matei Basarab”.

A participat la Războiul Balcanic (1913) și la Primul Război Mondial (1916–1918), fiind implicat în activități esențiale pentru economia de război, cum ar fi identificarea de masive de sare și soluții pentru creșterea producției de petrol. Rezultatele cercetărilor sale din această perioadă au fost ulterior publicate.

În 1919, la recomandarea lui Ludovic Mrazec, este numit profesor titular la Facultatea de Științe a Universității „Dacia Superioară” din Cluj. Această perioadă (1919–1936) a fost cea mai productivă în plan științific. A fost decan al facultății (1928–1929), director al Institutului Geologic din Cluj (1919–1936), iar pentru scurt timp și al celui din București (1930–1931).

A fost inițiatorul și organizatorul învățământului geologic la Cluj. A dotat laboratoarele cu hărți și planșe, a publicat cursuri și a coordonat Muzeul de Geologie și Paleontologie, încurajând studenții să contribuie cu roci și fosile pentru colecțiile acestuia. El însuși a donat un fond important de materiale provenite din cercetări de teren.

A susținut cursuri și la alte instituții din țară și străinătate, precum Școala Politehnică din Timișoara (1920–1928), Societatea de Geografie și Geologie din Viena (1924), Școala Națională Superioară de Petrol din Strasbourg (1926) sau Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj (1934), unde a introdus primul curs de agrogeologie.

În 1936 se transferă la Universitatea din București, unde rămâne activ până în 1941, când se pensionează și se retrage la Voitești.

Ion Popescu-Voitești a publicat peste 70 de lucrări științifice, la care se adaugă sinteze, cursuri universitare și numeroase comunicări susținute la conferințe internaționale în Bruxelles (1922), Londra (1923), Cairo (1924), Lwow (1925), București (1927), Liège (1930), Praga (1931) și Paris.

A fost cofondator și editor al Revistei Muzeului de Geologie-Mineralogie, în care erau publicate cercetările de profil.

Lucrări selectate

• Studiul geologic al Văii Argeșului… (1905)
• Privire generală asupra geologiei României. Sinteza Carpaților actuali (1921)
• Elemente de geologie (1921, 1924)
• Curs de geologia petrolului românesc (1924)
• Elemente de paleontologie. Nevertebrate (1928)
• Privire sintetică asupra structurii regiunilor carpatice (1929)
• Geologia cărbunilor naturali (1930)
• Expunerea sumară a structurii în pânze a Carpaților români (1931)
• Geologia zăcămintelor de sare (1930, 1934)
• Istoria geologică a teritoriului României (1935)
• Evoluția geologico-paleogeografică a pământului României (1936)
• Sarea regiunilor carpatice românești (1943)
• Noțiuni de geologie (1943)

Afilieri științifice

• Membru fondator al Academiei de Științe din România
• Președinte al Societății Române de Geologie (1934–1935)
• Membru al Societății Române de Geografie
• Membru al Societății de Științe din București și Cluj
• Membru al Societăților de Geologie din Viena și Belgia
• Membru al Asociației Geologilor Carpatini

Premii și distincții

• Premiul „Hillel” al Universității București (1906)
• Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor (1930)
• Ordinul „Coroana Belgiei” (1930)
• Medalia „Răsplata muncii pentru 25 de ani în serviciul statului” (1930).

Casa în care s-a născut, din Voitești, a fost transformată în casă memorială. O stradă din Cluj-Napoca și o sală de curs din cadrul Departamentului de Geologie al Universității „Babeș-Bolyai” îi poartă numele, în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale remarcabile la geologia românească.