David Davidescu, inginer agronom, profesor universitar și cercetător român

David Davidescu, (16 decembrie 1916, Sudiți, județul Ialomița – 16 noiembrie 2004, București), a fost inginer agronom, profesor universitar și cercetător român, considerat părintele agrochimiei moderne din România. Membru titular al Academiei Române, el a contribuit decisiv la dezvoltarea și afirmarea agrochimiei ca disciplină de vârf în științele agricole, fiind recunoscut pe plan internațional prin lucrările sale, în special tratatul fundamental Agrochimia.

Sursa foto: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/1112080

S-a născut la 16 decembrie 1916, în satul Sudiți, județul Ialomița, fiind al patrulea fiu al învățătorilor Eugenia și Dumitru Davidescu. Rămas orfan de tată la doar patru ani, a fost crescut de mama sa, care i-a susținut educația. A urmat școala primară în satul natal și apoi Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, unde a obținut bacalaureatul în 1934 ca bursier al Casei Corpului Didactic. Între 1935 și 1940 a studiat la Facultatea de Agronomie a Școlii Politehnice din București, pe care a absolvit-o cu distincție.

După o perioadă de mobilizare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a revenit la activitatea civilă în 1946, ca asistent de cercetare la Institutul de Cercetări Agronomice (ICAR), unde a avansat până la șef de secție. În 1950 a devenit conferențiar universitar, iar în 1951 profesor la catedra de Agrochimie a Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” din București. A fost decan al Facultății de Horticultură (1951), prorector (1956–1959) și rector al institutului (1959–1962). A predat, de asemenea, ca profesor invitat la universități din Bruxelles (1966), Giessen (1972) și Santa Maria, Brazilia (1973).

În 1966 și-a susținut doctoratul cu teza Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor, iar în 1968 a obținut titlul de doctor docent.

David Davidescu a publicat peste 400 de articole științifice și 23 de tratate, monografii și studii, însumând aproape 20.000 de pagini. A abordat domenii variate ale agrochimiei: fertilizarea organică și chimică, fertilizarea extraradiculară, dinamica elementelor nutritive, utilizarea microelementelor și biostimulatorilor, precum și agricultura biologică. A elaborat indici agrochimici pentru evaluarea fertilității solului și a dezvoltat metode analitice moderne, inclusiv truse de teren.

Tratatul Agrochimia (1963, reeditat ulterior ca Agrochimia modernă) este considerat o lucrare de referință mondială. Alte contribuții majore includ Agrochimia horticolă (1992), ciclul Chimizarea agriculturii (șase volume) și monografiile dedicate azotului, fosforului, potasiului și microelementelor în agricultură. În 1974 a publicat la Abacus Press (Anglia) volumul Evaluation of Fertility by Plant and Soil Analysis, popularizând rezultatele cercetării românești în străinătate.

Împreună cu soția sa, Velicia Davidescu, a formulat „Legea ierarhizării factorilor de vegetație” (1984), recunoscută ca o contribuție originală în domeniu.

Între 1962 și 1969 a fost secretar de stat la Ministerul Agriculturii, unde a coordonat înființarea a 100 de școli profesionale de mecanici agricoli, cu peste 45.000 de absolvenți, și editarea a 126 de manuale agricole.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963 și membru titular în 1990. Între 1990 și 1996 a fost președinte al Secției de Științe Agricole și Silvice a Academiei Române, devenind ulterior președinte de onoare. În 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce.

Distincții

• Premiul Academiei Române „Gheorghe Doja” (1957)
• Premiile I și II ale Ministerului Învățământului (1959, 1969)
• Ordinul Muncii clasa a III-a (1957) și clasa a II-a (1964)
• Ordinul „Meritul Științific” clasa a II-a (1966)
• Medalia Universității Libere din Bruxelles (1967)
• Medalia Jubiliară „40 de ani de la Unirea Transilvaniei” (1969)

Lucrări principale

• Îngrășăminte granulate (1954)
• Agrochimie (1963)
• Teorie și practica fertilizării (1968)
• Îndrumător pentru folosirea îngrășămintelor și amendamentelor (1970)
• Evaluation of Fertility by Plant and Soil Analysis (1974)
• Azotul în agricultură (1976)
• Agenda agrochimică (1978)
• Agrochimia modernă (1981)
• Agrochimia horticolă (1992).