Gaby Michailescu, impresar, memorialist și cronicar dramatic

Gaby Michailescu (n. 14 decembrie 1910, Craiova – d. 4 septembrie 2008, București), pe numele real Gabriel Michăilescu, a fost un important impresar de teatru, cronicar dramatic și autor de memorii, personalitate remarcabilă a vieții culturale românești de secol XX.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/letter-pen-writing-ink-pen-letters-4746345

S-a născut într-o familie cu preocupări culturale: mama sa, Maria Michailescu (n. Diculescu), a fost profesoară de gimnastică, iar tatăl său, Elie Michailescu, profesor, dirijor și autor de manuale de muzică.

A absolvit Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, iar ulterior a urmat, ca audient, cursurile de estetică literară susținute de Mihail Dragomirescu la Facultatea de Litere din București. A fost, de asemenea, student la Conservatorul din București, ceea ce i-a consolidat legătura cu lumea muzicii și a spectacolului.

A debutat în presă foarte devreme, în anul 1926, în revista Rampa, iar editorial în 1935 cu volumul „Culise și reflectoare”. După 1930, a fost corector, redactor sau colaborator la numeroase publicații: Încotro?, Naționalul nou, Frontul, Tempo, Informația, Libertatea, Capitala, Zorile, România de azi, România literară, Ramuri, Flacăra, Cronica, Facla, Aplauze, Cortina, Galeria, Literatorul (seria nouă), semnând uneori sub pseudonime ca G.M., Gym, Ibycus.

Gaby Michailescu a fost impresar pentru nume importante ale scenei românești, precum:

• Iancu Brezeanu
• Maria Tănase
• Ion Iancovescu
• Petre Ștefănescu-Goangă
• Grigore Vasiliu-Birlic
• Radu Beligan
• Amza Pellea.

Experiențele sale de impresar sunt consemnate în volumele memorialistice care au devenit, în timp, veritabile documente ale istoriei teatrului românesc. Titluri precum „Vagonul în turneu”, „Cușca sufletului”, „Cu și fără machiaj” sau „Giganții teatrului românesc” ilustrează viața artistică a vremii, cu atmosfera sa boemă, cu provocările turneelor și portretele viu creionate ale marilor artiști.

Scrierile lui Michailescu se disting printr-un stil colorat, entuziast, adesea emfatic, reflectând o profundă admirație față de lumea scenei. A cultivat portretul artistic elaborat, adesea în tușe basoreliefice, cu formulări aforistice și un limbaj uneori vetust, căutat, menit să transmită demnitatea și mitologia teatrului românesc.

Memorialistica sa reprezintă o valoroasă arhivă afectivă și culturală a secolului XX, o mărturie a pasiunii pentru arta spectacolului și pentru oamenii care au definit-o.

Volume publicate (selecție)

• Culise și reflectoare, Ed. Ideia, București, 1935
• Ion Brezeanu. Amintiri… vinurile mele pritocite de Gaby Michailescu, Ed. Ziarului Universul, 1939
• Iancu Brezeanu. O mie de ani într-o birjă, Ed. Meridiane, 1984
• Leonard, soldatul de ciocolată, Ed. Muzicală, 1984 (ediție bilingvă: Ed. Eikon, 2009)
• Vagonul de turneu. Însemnările unui impresar, Ed. Meridiane, 1986
• Cușca suflerului. Însemnările unui impresar, Ed. Meridiane, 1990
• Prințul Ion Ghica, ilustrul director al Scenei Naționale, Ed. Minerva, 2000
• Cu și fără machiaj. Însemnările unui impresar, Ed. Minerva, 2001
• Maria cea fără de moarte, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003
• Giganții teatrului românesc, vol. 1, Ed. Eikon, 2004.