Johan De Witt, matematician și politician olandez

Johan De Witt (n. 24 septembrie 1625, Dordrecht – m. 20 august 1672, Haga) a fost unul dintre cei mai importanți oameni de stat europeni ai secolului al XVII-lea. În calitate de consilier pensionar (raadpensionaris) al provinciei Olanda între 1653 și 1672, el a condus Republica Provinciilor Unite prin Primul și al Doilea Război Anglo-Olandez (1652–1654, 1665–1667) și a consolidat puterea navală și comercială a statului.

Provenea dintr-o veche familie de patricieni din Dordrecht. Tatăl său, Jacob de Witt, a fost de șase ori burgomistru și reprezentant al orașului în Statele Olandei, susținând ferm tabăra republicană în opoziție cu Casa de Orania. Johan a studiat la Leiden, remarcându-se în matematică și drept. Lucrarea sa Elementa curvarum linearum, scrisă înainte de 1650 și publicată între 1659–1661, este printre primele manuale de geometrie analitică. De Witt și-a aplicat cunoștințele matematice și în finanțele statului. În 1645, alături de fratele său Cornelius, a călătorit în Franța, Italia, Elveția și Anglia, iar la întoarcere a practicat avocatura la Haga.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Johan_de_Witt#/media/File:Hanneman,Adriaen-_Johan_de_Witt.jpg

În 1650 a devenit pensionar al Dordrechtului, conducând delegația orașului în Statele Olandei. În același an, conflictul dintre provincia Olanda și prințul de Orania, William al II-lea, a dus la arestarea unor lideri ai taberei republicane, inclusiv a tatălui său. Moartea prematură a prințului a schimbat situația politică, permițând ca ideile lui Jacob de Witt și ale partidului republican să prevaleze.

La 23 iulie 1653, Johan De Witt, la doar 28 de ani, a fost ales consilier pensionar al Olandei – funcție pe care a păstrat-o până în 1672, fiind reales de mai multe ori. A adus pace cu Anglia prin Tratatul de la Westminster (1654), care conținea și Actul de Excludere, menit să împiedice alegerea unui stadtholder din Casa de Orania. După 1654, a reorganizat finanțele, a întărit supremația comercială olandeză și a condus diplomația republicii, obținând pace avantajoasă cu Portugalia (1662) și sprijinind Danemarca împotriva Suediei.

În timpul celui de-al Doilea Război Anglo-Olandez (1665–1667), De Witt a contribuit la succesul flotei conduse de amiralul Michiel de Ruyter, iar Tratatul de la Breda (1667) a consfințit poziția favorabilă a Provinciilor Unite. Tot atunci a introdus Edictul Perpetuu, prin care administrația republicană era consolidată. A reușit și o mare victorie diplomatică prin formarea Triplei Alianțe (1668) între Republică, Anglia și Suedia, menită să limiteze expansiunea lui Ludovic al XIV-lea.

În 1672, anul dezastruos pentru republică (Rampjaar), Ludovic al XIV-lea a invadat Provinciile Unite. Poporul l-a chemat la conducere pe William al III-lea de Orania, iar familia De Witt a devenit ținta nemulțumirilor populare. Cornelius a fost arestat și torturat, iar Johan și-a dat demisia din funcție. Pe 20 august 1672, o mulțime furioasă a pătruns în închisoarea din Haga unde se afla Cornelius, i-a scos pe cei doi frați și i-a ucis cu brutalitate.

Astfel a pierit unul dintre cei mai mari oameni de stat ai epocii și o figură centrală a istoriei olandeze.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Johan-De-Witt