Elise Popovici, compozitoare și pianistă română

Elise Popovici, compozitoare și pianistă, s-a născut la 11 mai 1921 în Suceava și a încetat din viață la 25 iulie 2011. A început studiile muzicale la Școala de Muzică din Iași între anii 1942–1944, continuându-le la Conservatorul din Iași în perioada 1945–1947. Acolo a studiat teoria muzicală, solfegiul, armonia și contrapunctul cu Constantin Georgescu, dirijatul și orchestrația cu Antonin Ciolan, istoria muzicii cu George Pascu, pianul cu Eliza Ciolan și canto secundar cu Ella Urmă.

Sursa foto: https://pixabay.com/fr/photos/piano-sheet-music-la-musique-1655558

A activat în diverse instituții muzicale: pianistă corepetitoare la Conservatorul Județean din Iași (1944–1945), profesoară suplinitoare de muzică la Școala de Gospodărie Urbană din Iași (1945–1947), pianistă în Orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iași (1945–1947), controlor muzical la Societatea Română de Radiodifuziune din București (1948–1950), cercetător științific la Institutul de Folclor din București (1949–1954), pianistă-corepetitoare la Școala de Coregrafie din București (1955–1956) și la Opera de Stat din Iași (1956–1963). Din 1961 până în 1985 a fost asistentă, lector și apoi conferențiară la Conservatorul din Iași.

A susținut concerte și recitaluri ca pianistă acompaniatoare atât în România, cât și în străinătate, în special în URSS și Albania. A fost distinsă cu mențiune la concursul de creație al Festivalului Tineretului și Studenților de la Varșovia în anul 1955.

A compus muzică vocal-simfonică, dintre care se remarcă „Suita maramureșeană” (1953) pe versuri populare și cantata „Mihai Viteazul” (1977) pe versuri de D. Stancu. În muzica simfonică se disting lucrări ca „Geampara” (1956), „Doina și joc ciobănesc” (1955), „Poem simfonic” (1959), „Concertino pentru trompetă și orchestră de coarde” (1977), „Concert pentru pian și orchestră simfonică” (1983) și „Divertisment pentru oboi și orchestră de cameră” (1984).

În muzica de cameră a scris piese pentru pian solo, pentru diverse ansambluri și combinații instrumentale, incluzând sonate, sonatine, suite, rapsodii, burlesce, studii, piese pentru triouri și cvintete. A scris și lucrări corale, pe versuri proprii sau inspirate din folclor și din poeți români precum Eminescu, Otilia Cazimir, Magda Isanos sau Lucian Blaga. De asemenea, a compus cicluri de lieduri pe versuri de poeți români și străini (Petrarca, Rilke, Rachel).

Opera sa este vastă și cuprinde o varietate de forme și stiluri, îmbinând influențe folclorice cu limbajul clasic și modern, într-un stil personal echilibrat, melodic și expresiv.

Elise Popovici este menționată în numeroase articole de presă, cronici și studii muzicologice, iar creația sa este prezentă în importante publicații și antologii muzicale românești. Numele ei figurează și în enciclopedii de specialitate, atât românești cât și internaționale.