Iuliu Cezar Săvescu, poet român

Iuliu Cezar Săvescu (22 iulie 1876, Brăila – 9 martie 1903) a fost un poet român, asociat curentului simbolist.

S-a născut la Brăila, fiind fiul funcționarului Eulampiu Săvescu și al soției acestuia, Fania. A urmat școala primară și primii ani de liceu în orașul natal, continuându-și apoi studiile la prestigiosul liceu Sfântul Sava din București. Acolo a fost introdus în cercul literar al lui Alexandru Macedonski de către profesorul său, Bonifaciu Florescu. Cu sprijinul acestuia, Săvescu a obținut un post de corector la Monitorul Oficial. Viața lui a căpătat tot mai clar contururile unui trai boem, dezordonat.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-poetry-write-book-writer-poem-5321624

Nu se știe cu certitudine dacă și-a finalizat studiile liceale, iar unele surse menționează că ar fi frecventat cursuri la Facultatea de Litere a Universității din București, fără a obține o diplomă. Debutul său literar este, de asemenea, neclar, dar se presupune că ar fi avut loc în 1888, în revista Peleșul, cu poezia „Pe când cerul vieței mele”. În 1890 a fost redactor la revista Duminica, pe care a condus-o împreună cu Bonifaciu Florescu între 1 octombrie 1890 și 24 februarie 1891.

A publicat versuri, proză și traduceri în reviste precum Liga literară, Literatorul, Convorbiri literare, Tribuna familiei, Ilustrațiunea română, Fântâna Blanduziei, Revista orientală, Foaia pentru toți, Românul și Liberalul. A tradus din Edgar Allan Poe (inclusiv celebrul poem „Corbul”), Ovidiu, un fragment din Infernul lui Dante Alighieri, poezii de Giosuè Carducci, precum și poeme în proză ale lui Giuseppe Schirò. Era familiarizat cu literatura clasică albaneză. În 1895, în Liga literară, a publicat o traducere liberă, neterminată, a tragediei Antigona de Sofocle.

Ca poet simbolist, Săvescu și-a strâns o parte dintre creații într-un volum modest, publicat pe cont propriu în 1901, intitulat Poezii. În 1926, Nicolae Davidescu a republicat acest volum cu o prefață, sub titlul Poezii. Volum unic, contribuind la readucerea poetului în atenția criticii. Mai târziu, în 1943, același Davidescu a inclus versuri de Săvescu în antologia Din poezia noastră parnasiană, subliniind influențele parnasiene și simboliste din creația sa.

Versurile lui Iuliu Cezar Săvescu se remarcă printr-un profund sentiment de nostalgie, prin imagini ale unor lumi îndepărtate și exotice, așa cum reiese din poezii precum Polul Nord, Polul Sud sau Sahara. A cultivat în scrisul său o atmosferă melancolică, cu accente rarefiate și exotism rafinat.

Bibliografie
Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962–1964.