Ada Brumaru, muzicolog român, critic muzical, realizatoare de radio

Ada Brumaru, (n. 5 iulie 1930, București – d. 7 iulie 2008, București), a fost un muzicolog, critic muzical, realizator de radio român.

Ada Brumaru a fost una dintre cele mai importante voci ale muzicologiei și criticii muzicale din România postbelică. A studiat la Conservatorul din București între anii 1949–1955, la secția teoretică, având profesori de renume precum George Breazul, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea, Constantin Bugeanu, Adriana Sachelarie, Andrei Tudor, Ion Vicol, Dumitru D. Botez și Nelly Antonescu.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/diary-pen-a-book-paper-notebook-3790294

Și-a început activitatea profesională în 1950, ca redactor muzical la Societatea Română de Radiodifuziune, devenind ulterior șef de redacție (1954–1972) și apoi realizator de emisiuni culturale (1972–1986). Printre cele mai cunoscute emisiuni ale sale se numără: Pagini din istoria muzicii de cameră, Cântecul din amurg, Muzica românească – epocă și convergențe, Muzica în lume, Magazin internațional al muzicii, precum și ciclurile Shakespeare și muzica, Goethe și muzica, Pușkin și muzica sau Orașele muzicii.

În perioada 1982–1986, a colaborat cu Radio-France Musique din Paris, realizând emisiuni dedicate culturii muzicale românești, alături de jurnalistul francez Michel Godard. A participat în juriile mai multor concursuri internaționale, printre care Prix Musical de Radio (Brno, 1969) și Premiul Italia (Florența, 1970).

Preocupările sale muzicologice s-au îndreptat cu precădere spre teatrul liric, perioada romantică, dar și spre muzica românească contemporană, concretizându-se în cărți, eseuri și montajele radiofonice. A semnat documentarul Enescu, la răspântie de vremi, și a publicat în reviste de specialitate și cotidiene precum Muzica, Actualitatea muzicală, Studii de muzicologie, România literară, Contemporanul, Scânteia sau Flacăra.

A fost membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și a fost distinsă de mai multe ori pentru contribuția sa excepțională la promovarea muzicii.

Lucrări (selecție)

• Viața muzicală. Missa solemnis (1957)
• Romantismul în muzică (1962)
• Vârstele Euterpei: Clasicismul (1972)
• Jocul permanențelor (1976)
• Masca Principelui (eseu, 1977)
• Grădina sunetelor. Eseuri despre muzică (1991)
• Oglinda lui Don Giovanni. 7 dialoguri cu Ionel Pantea (1998).

Premii și distincții

• De trei ori laureată a Premiului Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România
• Premiul Italia (1970)
• Premiul Uniunii Criticilor Muzicali (1996)
• Premiul pentru excelența discursului muzical (2000)