Alexandru Oprea, scriitor, critic și istoric literar român

Alexandru Oprea, (n. 5 iulie 1931, Gorunești, Bălcești, județul Vâlcea – d. 5 decembrie 1983, București), a fost un scriitor, critic și istoric literar român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Născut într-o familie de agricultori, Alexandru Oprea a urmat școala primară în satul natal Gorunești (1939–1942) și apoi Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1943–1950). În 1950, a debutat în presă ca reporter la ziarul Înainte din Craiova.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-ink-pen-paper-write-4815739

Sursa foto: https://cvlpress.ro/28.05.2020/in-memoriam-al-oprea

Formarea sa intelectuală a inclus studii la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București (1950–1952), la Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1952–1955) și la Facultatea de Filosofie a Universității din București, secția jurnalism (1955–1959).

Cariera sa editorială a început în 1952, ca redactor la revista Viața Românească, unde a devenit ulterior șef de secție (până în 1957). A fost redactor-șef adjunct la revistele Luceafărul (1961–1966) și Gazeta literară (până în 1968).

Între 1968–1971, a colaborat cu Perpessicius la Muzeul Literaturii Române, implicându-se și în activitatea revistei Manuscriptum (1970–1971). Din 1971 până la moartea sa, a condus atât Muzeul Literaturii Române, cât și revista Manuscriptum, marcând o perioadă fertilă de cercetare și recuperare a patrimoniului literar românesc.

Alexandru Oprea a debutat editorial cu volumul monografic Panait Istrati (1965), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În anii următori, a publicat mai multe volume de critică literară, studii și eseuri:

Volume publicate (selecție)

• Panait Istrati, București, 1964 (reed. 1976, 1984)
• Mișcarea prozei, București, 1967
• Cinci prozatori iluștri, cinci procese literare, 1971
• Panait Istrati. Un chevalier errant moderne. Dossier de la vie et de l’œuvre, 1973
• Mitul făurului aburit. Excurs în atelierul prozatorilor români moderni, 1974
• Incidente critice, 1975
• J. Rousseau și Tolstoi în căutarea vârstei de aur (în colaborare cu Galina Oprea), 1978
• Fata nevăzută a literaturii, eseuri, 1980
• Dialoguri. Contribuții la valorificarea moștenirii clasice și romantice în literatura română și germană / Dialoge. Zur Rezeption…, București–Weimar, 1982
• În căutarea lui Eminescu – gazetarul, 1983

De asemenea, a semnat prefețe și studii introductive pentru ediții importante din literatura română și universală, printre care: Rabindranath Tagore – Ghirlanda dragostei (1961), Panait Istrati – Chira Chiralina, Ciulinii Bărăganului (1962), Guo Moruo – Ospățul lui Confucius (1965).

Premii și recunoaștere

• Premiul Uniunii Scriitorilor (1964), pentru monografia Panait Istrati
• Premiul „Perpessicius” al revistei Manuscriptum (1977)
• Diplomă de onoare pentru contribuția la editarea volumului II din Proza literară de Mihai Eminescu
• Premiile „Timotei” și „Perpessicius” (1980) pentru contribuția la ediția Eminescu – Publicistica IX (1870–1877).