Gheorghe G. Ursu, istoric, poet, profesor român

Gheorghe G. Ursu (n. 25 ianuarie 1911, Bârlad, jud. Vaslui – d. 25 iunie 1980, București) a fost istoric literar, poet, memorialist, profesor și publicist român.

Gheorghe G. Ursu s-a născut la 25 ianuarie 1911, în Bârlad, județul Vaslui. A urmat Școala de aplicație a Școlii Normale din Bârlad începând cu anul 1919, iar între 1925 și 1929 a studiat la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu”. În perioada 1929–1933 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iași, fiind studentul unor mari nume precum Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide și Iorgu Iordan.

A susținut examenele de capacitate pentru profesori secundari în specialitatea principală „Limba și literatura română” (1935) și în specialitatea secundară „Limba latină” (1937), iar în 1942 a obținut definitivarea în învățământ. În 1969, și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Literatura română memorialistică.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261/

Sursa foto: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/File:Ursu.jpg#file

G.G. Ursu a debutat în viața culturală ca membru al Societății literare „Academia bârlădeană”, condusă de George Tutoveanu. Între 1929–1931 a fost secretar literar al revistei Scrisul nostru, iar în perioada 1933–1943 a fost cel de-al treilea și ultimul secretar al societății.

A predat limba română și latina în mai multe orașe: Bârlad (Liceul Comercial de Băieți), Bolgrad (Basarabia), Fălticeni și Galați (1935–1947). A fost, de asemenea, profesor la Liceul „D.A. Sturdza” din Tecuci (1935–1936, 1940–1946) și redactor al revistei Analele Moldovei, tipărită la Iași (1941–1943).

După 1946 a fost numit profesor la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, iar în 1947 a fost promovat inspector școlar la Secția de Învățământ a Regiunii Galați. Între 1947 și 1952 a activat ca inspector de limba română și apoi ca inspector general în Ministerul Educației Naționale.

Din 1952 a predat la Liceul „Aurel Vlaicu” din București, iar din 1960 a fost lector la Institutul Pedagogic de 3 ani, apoi conferențiar la Universitatea din București. În perioada 1963–1971 a fost șef de catedră și prodecan la Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din București. Între 1971 și 1976 a fost conferențiar universitar la Institutul Central de Perfecționare a Personalului Didactic, iar în 1976 s-a pensionat.

Afiliere și activitate culturală

A fost președinte al Societății de lectură „Grigore Patriciu” în perioada studiilor gimnaziale și membru activ al Societății de Științe Istorice și Filologice, secția „Istorie literară” din 1957.

Premii și distincții

• Premiul I pentru poezia Sonetul prieteniei, la concursul revistei Vremea (1943), jurizat de Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, Octav Șuluțiu și George Ivașcu.
• Medalia Muncii (1957)
• Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964)

Colaborări la publicații

G.G. Ursu a colaborat cu numeroase reviste și publicații literare și culturale, printre care: Adevărul literar și artistic, Convorbiri literare, Gazeta literară, România literară, Viața Basarabiei, Revista Fundațiilor Regale, Limbă și literatură, Tomis, Astra, Cronica, Luceafărul, și multe altele. A publicat articole, studii literare, poezii și texte memorialistice.

Sursa: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/