Campania din 1498 condusă de Ștefan cel Mare în Polonia

În anul 1498, Ștefan cel Mare a condus o expediție de represalii în Polonia, ca răspuns la invazia poloneză din 1497, condusă de regele Ioan Albert. Campania moldoveană s-a extins până în Galiția, aproape de Cracovia, fiind însoțită de distrugerea mai multor cetăți și așezări.

Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Mănăstirea Humor

Vezi informații despre autor

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Humorstefan.jpg
• Încărcată: 26 octombrie 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_cel_Mare#/media/Fișier:Humorstefan.jpg

Această acțiune a fost o ripostă directă la atacul regelui polonez, care culminase cu bătălia de la Codrii Cosminului, o confruntare decisivă între armata Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare, și oastea Uniunii Polono-Lituaniene, aflată sub comanda lui Ioan Albert. Lupta a avut loc în pădurile Cosminului, la aproximativ 100 km nord de Suceava, între actualele localități Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din regiunea Cernăuți, și s-a încheiat cu o victorie categorică a moldovenilor.

După pierderea Chiliei și a Cetății Albe în 1484, Moldova a devenit tot mai expusă pericolului otoman. În 1485, în încercarea de a recâștiga cele două cetăți, Ștefan a încheiat o alianță cu regele Poloniei, Casimir IV Jagiellon, depunând jurământ de vasalitate pentru regiunea Pocuția. Aceasta era o practică frecventă în Europa medievală, care nu implica pierderea independenței Moldovei, ci doar anumite obligații fiscale și militare.

După moartea lui Casimir, tronul a fost preluat de fiul său, Ioan Albert, în 1490. Lipsit de experiență politică și aflat sub presiunea nobilimii poloneze, Ioan Albert a început să urmărească un obiectiv ascuns: ocuparea Moldovei și înlocuirea lui Ștefan cu un alt domn fidel coroanei poloneze. Deși inițial s-a discutat o expediție comună antiotomană, planurile reale ale lui Ioan Albert au fost descoperite de Ștefan, care a reacționat rapid, preluând controlul asupra Pocuției și alungând garnizoanele poloneze.

În toamna anului 1497, Ioan Albert a invadat Moldova cu o armată de aproximativ 60.000 de oameni, inclusiv 5.000–10.000 de cavaleri nobili în armură completă. Deși a reușit să asedieze cetatea Suceava, apărată de hatmanul Luca Arbore, asediul s-a dovedit ineficient. După patru luni de stagnare, lipsuri și boli, Ioan Albert a decis să se retragă.

Ștefan, cu o armată de aproximativ 22.000 de ostași, a urmărit și hărțuit trupele poloneze în retragere. Într-un punct strategic din Codrii Cosminului, moldovenii au organizat o ambuscadă ingenioasă. Un mic detașament moldovean a provocat cavaleria poloneză, atrăgând-o într-o pădure unde erau pregătite capcane: copaci doborâți blocau avansul, iar mobilitatea cailor era redusă. Cavalerii, izolați și surprinși, au fost atacați de moldoveni, în special de țărani înarmați cu bâlte și ghioage, care i-au doborât de pe cai și i-au ucis în luptă corp la corp.

Ambuscada s-a transformat într-o înfrângere devastatoare pentru polonezi. Oastea lor a intrat în panică, iar retragerea s-a transformat într-o fugă dezorganizată. Mulți au fost uciși sau luați prizonieri, iar steagurile regiunilor Cracovia, Liov, Sandomir și alte nouă provinciale au fost capturate de moldoveni — dovadă a unei înfrângeri totale.

Printre răniții moldoveni s-a numărat și fiul lui Ștefan, Bogdan al III-lea, care a pierdut un ochi în luptă, dar a continuat să lupte eroic. În 1498, Ștefan a revenit în Pocuția, ocupând-o fără obligații vasale față de Polonia. Teritoriul a rămas sub control moldovenesc până în 1532, când a fost pierdut în urma înfrângerii de la Obertyn împotriva hatmanului polonez Jan Tarnowski.