Ioan Ciorănescu, poet și traducător român

Ioan Ciorănescu (menționat în unele surse ca Ion Ciorănescu) s-a născut la 27 mai 1905 în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, și a murit prematur la 18 octombrie 1926, la Sibiu, la vârsta de doar 21 de ani. A fost poet și traducător român, remarcându-se printr-o sensibilitate lirică aparte, deși a avut o activitate literară extrem de scurtă.

Ioan Ciorănescu provenea dintr-o familie numeroasă și intelectuală, fiind al doilea copil al învățătorului Ion C. Ciorănescu. A avut șapte frați și surori, dintre care mulți au devenit personalități marcante ale culturii și științei românești: Nicolae (matematician), Constantin (inginer), Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu (chimista), Alexandru (lingvist, eseist și istoric), Maria (medic), Elena și George (poet, traducător, prozator și jurnalist).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

După obținerea bacalaureatului la București, Ioan s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Din păcate, nu a avut timp să-și finalizeze studiile sau să-și dezvolte pe deplin potențialul literar, fiind răpus de tuberculoză la o vârstă fragedă.

A debutat în reviste școlare și a reușit să publice doar două volume în timpul vieții sale:

• Povești în versuri (1925)
• Prichindel. Chipuri și priveliști. Întâmplări și istorisiri (1925)

Opera sa, deși restrânsă, a atras atenția criticilor vremii. George Călinescu îl menționează în Istoria literaturii române, în secțiunea dedicată scriitorilor dispăruți prematur, intitulată sugestiv „Tuberculoșii”.

După moartea sa, în anul 1937, a apărut volumul Vestiri, o ediție postumă a versurilor sale, îngrijită de reputatul critic și profesor Tudor Vianu.