Leon Donici, scriitor român originar din Basarabia

Leon Donici (născut Leonid Dobronravov, 5 iunie 1887, Chișinău – 26 mai 1926, Paris) a fost un scriitor român originar din Basarabia. Din partea mamei, provenea din familia celebrului fabulist Alexandru Donici. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la Facultatea de Drept din Iurevsk (actualul Tartu).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_Donici#/media/Fișier:Stamp_of_Moldova_md084cvs.jpg

Mama sa, Domnica Donici, era fiica preotului Petru Donici, iar tatăl său, Mihail Dobronravov, ocupa funcția de secretar la Consistoriul din capitala guberniei. După ce a rămas văduvă, Domnica s-a recăsătorit cu Aleksei Rostovski și s-a stabilit cu familia la Sankt Petersburg.

Leon Donici a locuit la Petersburg până în 1918. Aici s-a împrietenit cu numeroși scriitori și politicieni de marcă ruși, printre care și Aleksandr Kerenski. A debutat literar în 1909, în revista Svetoci, cu narațiunea În căutarea veșnicului adevăr. În această perioadă a publicat mai multe romane sub numele său rusesc, Leonid Dobronravov.

Unul dintre cele mai de succes romane ale sale este Noul Seminar (Novaia bursa), apărut în 1913. Până în 1918, cartea a cunoscut șapte ediții în limba rusă și a fost tradusă ulterior în germană, franceză și engleză. În 1929, romanul a fost publicat la București, în traducerea lui G. Ivanov, cu o prefață semnată de Adrian Maniu.

După Revoluția din Octombrie, Leon Donici s-a reîntors în Basarabia, care se unise cu România. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este Revoluția rusă, apărută în 1923 la Editura Cultura Națională din București – o cronică pătrunzătoare a evenimentelor din Rusia anilor 1914–1918.

În ultimii ani de viață, a locuit la Paris, unde s-a și stins din viață în 1926. Datorită intervenției lui Octavian Goga și Nichifor Crainic, trupul său a fost adus înapoi în țară și înmormântat la Chișinău, cu onoruri naționale.

Opera

• Revoluția rusă, București, Editura Cultura Națională, 1923 – reeditată la Chișinău (Editura Universitas, 1992) și la București (1996)
• Noul seminar, traducere din limba rusă de G. Ivanov, București, 1929
• Revoluția rusă. Amintiri, schițe și impresii, București, Editura Casei Școalelor, 1928
• Floare amară, București, Editura Cartea Românească, 1930
• Cneazul secolului (1916) – roman cenzurat în Rusia, publicat ulterior la Paris
• Scrieri, vol. I și II, Chișinău, Editura Știința, 2015.