Dimitrie C. Sturdza-Scheianu, istoric român

Dimitrie C. Sturdza-Scheianu (n. 19 mai 1839, Iași – d. 6 februarie 1920, București) a fost un istoric și om politic român, membru de onoare al Academiei Române.

Părinții săi au angajat dascăli străini pentru învățământul primar particular, punând accent pe învățarea mai multor limbi străine, precum franceza, germana, latina, elina și slavona, ultima fiind și limba de cult a ortodoxismului în Principatele Române. Nu se cunoaște cu exactitate unde a urmat pregătirea școlară preuniversitară, însă se presupune că a studiat atât agricultura, cât și dreptul.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_C._Sturdza-Scheianu#/media/Fișier:Dimitrie_C._Sturdza-Scheianu.jpg

A fost membru al Partidului Conservator, în cadrul căruia a susținut în parlament situația țărănimii, fiind preocupat în special de emanciparea clăcașilor. A considerat că, prin activitatea sa în gruparea conservatoare, putea contribui la corectarea unor disfuncționalități din societatea românească, în special din mediul rural. A acceptat să fie ministru al justiției în Guvernul Lascăr Catargiu, începând cu 27 noiembrie 1891, însă a demisionat pe 17 decembrie 1891, deoarece nu i s-a permis să-și pună în aplicare ideile. Guvernul a continuat până la 3 octombrie 1895.

Ulterior, până în 1895, a condus Banca Agricolă, funcție din care a încercat să contribuie la redresarea economică a țărănimii. Neavând sprijinul necesar în interiorul Partidului Conservator pentru ideile sale reformatoare, a demisionat din partid în 1897.

A publicat lucrarea „Acte și legiuiri privitoare la chestiunea țărănească”, București, 1907, în care propunea constituirea unor mici proprietăți agricole, prin valorificarea terenurilor considerate „sterpe”, pentru revitalizarea agriculturii românești.

A fost un cărturar de excepție, conștient de pericolul dispariției patrimoniului cultural odată cu modernizarea țării. A achiziționat din resurse proprii cărți vechi, în special tipărituri cu alfabet chirilic, reușind să creeze o colecție impresionantă, valoroasă atât prin număr cât și prin raritatea exemplarelor. Biblioteca sa se afla pe moșia de la Șcheia, județul Roman, și includea, printre altele, Psaltirea Scheiană, manuscris donat Academiei Române în 1884, aflat astăzi în Biblioteca Academiei Române (ms. rom. 449). A făcut și alte donații de manuscrise și documente, iar în cele din urmă a oferit Academiei întreaga sa bibliotecă.

Pe 16 aprilie 1907 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

În localitatea Șcheia se află Casa Sturdza-Scheianu, construită în anul 1810, declarată monument istoric (cod LMI: IS-II-m-B-04253).