Matei Balș, medic român și profesor universitar

Matei Balș, născut la 6 ianuarie 1905 în București și decedat la 19 aprilie 1989 la Geneva, a fost unul dintre cei mai importanți medici români ai secolului XX. Profesor universitar și șef de catedră la Clinica a II-a de boli infecțioase din București, a ocupat și funcția de decan al Facultății pentru Perfecționare și Specializare a Institutului Medico-Farmaceutic din Capitală. A fost membru titular al Academiei de Medicină a Republicii Socialiste România din 1969 și a fost recunoscut internațional prin apartenența sa la prestigioase organizații științifice, precum Academia de Științe din New York, Societatea Americană de Microbiologie, Societatea Regală de Medicină Tropicală și Igienă din Londra sau Societatea de Patologie Clinică din Berlin.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/stetoscop-doctor-asistent-medical-6497490/

Sursa foto: https://federatiasanitas.ro/2018/06/20/matei-bals/

Matei Balș a fost laureat al Premiului de Stat clasa I în 1950, distins pentru descoperirea nitrofuranului și pentru aplicarea sa cu succes în tratarea febrei tifoide. A fost o figură centrală în istoria Spitalului de Boli Infecțioase Colentina, cel mai vechi spital de boli infecțioase din România, înființat în 1880, fiind legat indisolubil de modernizarea și prestigiul acestei instituții.

A publicat peste 350 de lucrări științifice în România și alte 35 în străinătate. Unele dintre acestea au fost adevărate „cărți-eveniment”, apreciate pentru actualitatea și utilitatea lor, rămânând valoroase și în prezent. Printre cele mai importante lucrări se numără Introducere în studiul patologiei infecțioase (1958), Antibioticele (1966), Terapia infecției (1975) și Laboratorul clinic în infecții (1982).

Este considerat fondatorul școlii moderne românești de bacteriologie clinică și un pionier al epocii antibioticoterapiei. A avut contribuții esențiale în dezvoltarea chimioterapiei pentru bolile infecțioase, fiind primul care a integrat în mod sistematic laboratorul microbiologic în activitatea clinică, folosind metode moderne de diagnostic pentru a sprijini și monitoriza tratamentul pacienților.

În semn de recunoaștere pentru activitatea sa excepțională, a fost decorat cu Crucea Regina Maria în 1942, a primit Medalia Muncii clasa I în 1966 și a fost declarat Medic Emerit al RSR în 1973. Astăzi, Institutul Național de Boli Infecțioase din București îi poartă numele, în onoarea moștenirii sale științifice și umane.