Gabriel Țepelea, profesor, politician și publicist român

Gabriel Țepelea (n. 6 februarie 1916, Borod, Bihor – d. 12 aprilie 2012, București) a fost un profesor, politician și publicist român, cunoscut pentru activitatea sa în domeniul învățământului, al literaturii și al politicii. Membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), a fost deputat între 1990 și 2000 și a fost onorat cu titlul de membru de onoare al Academiei Române.

Gabriel Țepelea a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității „Regele Ferdinand” din Cluj, în 1937, secția filologie romanică. Ulterior, a obținut titlul de doctor în litere și filosofie la Universitatea din București în 1948. De asemenea, a urmat studii juridice la Facultatea de Drept a Universității din Cluj și cursuri de specializare în limba franceză și literatura franceză în Franța, între 1937 și 1938.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Țepelea#/media/Fișier:Țepelea_and_foreign_journalists_outside_Ardealul,with_bust_of_Iuliu_Maniu(September_1944).png

În perioada 1938-1944, Țepelea a fost profesor secundar la Lugoj și Timișoara, iar după 1945 s-a stabilit la București. După ce a fost eliberat din închisoare în 1962, a activat ca lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de Filologie din Timișoara. Din 1964, a predat la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, iar între 1971 și 1974 a ocupat funcția de decan al facultății.

Gabriel Țepelea s-a înscris în PNȚ în 1933 și a fost apropiat de liderul partidului, Iuliu Maniu. În perioada 1945-1946 a fost președintele Organizației de Tineret a PNȚ. În 1946, a fost candidat pe lista de deputați, dar a fost arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. După 1989, a devenit membru al PNȚCD, unde a ocupat funcții de conducere, fiind vicepreședinte între 1990 și 1996 și prim-vicepreședinte între 1996 și 2000.

În perioada 1990-2000, Gabriel Țepelea a fost deputat în Camera Deputaților, reprezentând circumscripția electorală a PNȚCD din Bihor. A fost un membru activ al Grupului parlamentar al PNȚCD și al PER și a ocupat funcții importante, cum ar fi președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă (1996-2000) și vicepreședinte al Conferinței Interparlamentare de la Santiago de Chile. A fost, de asemenea, președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Franța și Belgia.

Gabriel Țepelea a fost un autor prolific, publicând numeroase lucrări în domeniul literaturii, limbii și istoriei românești. Printre cele mai importante contribuții se numără lucrările despre literatura și cultura veche românească, inclusiv despre influența limbii latine asupra limbii române. A fost, de asemenea, implicat în publicații importante, fiind membru al comitetului de redacție al revistei Ardealul (1942-1944) și redactor al revistei Argeș (1966-1968). A publicat 25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări.

Publicații Notabile

• Nuvele (1944)
• Țara Bihariei (1945)
• Problema omului în societatea românească (1947)
• Argeșul, în lumina toponimiei (1969)
• Momente din evoluția limbii române literare (1973)
• Iuliu Maniu în fața istoriei (1993)
• Corneliu Coposu în fața istoriei (1996)
• Călătorii interioare (1998)
• Amintiri și evocări (1994)
• Credință și speranță: pagini de publicistică radiofonică (2006).

După 1990, Gabriel Țepelea a susținut financiar construcția unei grădinițe, a unui dispensar medical și a unei biserici greco-catolice în comuna sa natală, Borod, demonstrându-și astfel implicarea în dezvoltarea comunității locale.

Gabriel Țepelea a fost distins cu titlul de membru de onoare al Academiei Române, în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale remarcabile în domeniile învățământului, culturii și politicii românești.