1395: Are loc Bătălia de la Rovine, una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești

Bătălia de la Rovine (17 mai 1395) a fost una dintre cele mai importante confruntări militare din istoria Țării Românești, opunând armata condusă de Mircea cel Bătrân forțelor otomane ale sultanului Baiazid I.
După moartea sultanului Murad I în 1389, fiul său Baiazid Ildîrîm a preluat conducerea Imperiului Otoman. Acesta a consolidat rapid autoritatea în Anatolia, înfrângând principii locali și anexând teritorii. În același timp, Imperiul Bizantin devenea tot mai dependent de otomani, iar Baiazid intervenea direct în disputele din dinastia paleologă, influențând instalarea și înlăturarea unor împărați.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Rovine#/media/Fișier:Battle_of_Rovine_(1395).jpg

În Balcani, otomanii avansau constant, cucerind teritorii din Serbia, Bulgaria și Vidin. Îngrijorat de pericolul otoman, Mircea cel Bătrân a întreprins acțiuni militare în sudul Dunării și a încheiat o alianță antiotomană cu regele maghiar Sigismund de Luxemburg, prin tratatul de la Brașov din 7 martie 1395.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Rovine#/media/Fișier:MirceatheElder.jpg

Invazia otomană a avut loc în primăvara anului 1395, Baiazid pătrunzând în Țara Românească prin Banat, fiind însoțit de vasali sârbi, printre care legendarul Marko Kralevici. Potrivit cronicilor, Mircea a evacuat populația în munți și a hărțuit constant oastea otomană până la instalarea acesteia în tabără.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Rovine#/media/Fișier:Bayezid_I_by_Cristofano_dell’Altissimo.jpg

Locul principal al bătăliei a fost o zonă mlăștinoasă, probabil în apropierea Craiovei (Făcăi, Balta Verde, Popoveni), unde Mircea își organizase apărarea cu arcași ascunși în fortificații naturale. Otomanii, atrași intenționat în mlaștini, au fost ținta unui atac devastator. Avangarda lor a fost nimicită aproape complet, iar restul armatei a fost atacat noaptea, când românii au incendiat tabăra otomană cu săgeți aprinse.

Sultanul a reușit să scape doar cu o parte din oaste, retrăgându-se peste Dunăre.
Deși o victorie tactică importantă pentru Mircea, aceasta nu a fost decisivă. Profitând de vidul de putere, Vlad I Uzurpatorul, susținut de otomani și boieri trădători, l-a detronat pe Mircea. Sultanul Baiazid, revenit rapid cu întăriri, a sprijinit noua conducere. Mircea s-a refugiat în Transilvania, dar a revenit în decembrie 1396 cu sprijinul voievodului Stibor și a recucerit tronul, continuând rezistența antiotomană.
Inițial, istorici precum Jireček propuneau data de 10 octombrie 1394. Ulterior, B.P. Hasdeu, pe baza unui document de la mănăstirea Hilandar, a susținut data de 17 mai 1395, idee confirmată de Constantin Litzica și acceptată de majoritatea istoricilor moderni.
Bătălia de la Rovine a fost evocată în literatura română, fiind descrisă în mod epic de Mihai Eminescu în Scrisoarea a III-a, unde Mircea cel Bătrân devine simbolul luptei pentru independență în fața invaziei otomane.