Ștefan Pascu, istoric român

Ștefan Pascu, (n. 14 mai 1914, Apahida, comitatul Cluj – d. 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca), a fost un istoric român de marcă, specialist în istoria medievală și modernă a României, membru titular al Academiei Române (din 1974) și membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Studii

• Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea din Cluj (1934–1938), cu mențiunea Magna Cum Laude
• Accademia di Romania, Roma (1939–1942)
• Absolvent al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1940–1942)
• Doctor în istorie și filosofie (1942).

• A fost:
  Profesor (din 1960), decan și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1968–1976)
• Director al Institutului de Istorie din Cluj (1973–1990)
• Președinte al Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române (1980–1995)
• Președinte al Secției de Științe Istorice a Academiei Române (1974–1990)
• Director al Bibliotecii Academiei din Cluj
• Președinte al Comisiei Internaționale de Demografie Istorică (1975–1985)

A primit titlul de Om de știință emerit (1970). A desfășurat o activitate științifică vastă, contribuind la cercetarea unor teme fundamentale din istoria românească, în special legate de Evul Mediu, mișcările țărănești, formarea națiunii și Unirea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Lucrări publicate (selecție)

• Istoria Transilvaniei (1944)

• Petru Cercel și Țara Românească (1944)
• Răscoale țărănești în Transilvania (1947)
• Bobâlna (1957)
• Formarea Națiunii Române (1967)
• Marea Adunare de la Alba-Iulia (1968)
• Voievodatul Transilvaniei, 4 vol. (1971–1989)
• Avram Iancu. Erou și martir (1972)
• A History of Transylvania (1982, Detroit)
• Făurirea statului național unitar român, 2 vol. (1983–1984)
• Revoluția lui Horea (1984)
• The Making of the Romanian Unitary National State (1988)
• Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare (1992)

Colaborări

• Documente privind istoria României, sec. XI–XIV, 6 vol. (1951–1955)
• Bibliografia istorică a României, 6 vol. (1979–1984)
• George Bariț și contemporanii săi, 8 vol. (1973–1989)
• Atlas istoric (1971), Atlas pentru istoria României (1983).

A editat volume de corespondență și ediții critice, printre care:

• Timotei Cipariu – Corespondența primită
• Alexandru Papiu-Ilarian – Istoria românilor din Dacia Superioară
• George Bariț – Părți alese din istoria Transilvaniei

Membru al:

• Academiei Portugheze de Științe Istorice (1978)
• Academiei Internaționale de Arte Moderne din Roma (1989)
• Academiei Internaționale Mediceea din Florența (1989)

Membru de onoare al:

• Universității din Strasbourg
• Universității Columbus (Ohio, SUA)
• Wayne University (Detroit, SUA)

Premii

• Premiul I al Ministerului Instrucțiunii Publice (1947)

• Premiul Academiei Române (1947)
• Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1956)
• Titlul de Om de știință emerit (1969)
• Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, clasa a III-a (1971)
• Ordinul Meritul Științific, clasa I (1979)
• Titlul de Profesor emerit (1970).