Nicolae Teică, scriitor român, traducător, editor şi director de editură

Nicolae Teică, (2 noiembrie 1925, Corbenii Balșului – ?) a fost un scriitor, traducător, editor şi director de editură.

Nicolae Teică s-a născut la 2 noiembrie 1925, în satul Corbeni, devenit astăzi cartier al orașului Balș, județul Olt. A fost poet, prozator, traducător și redactor literar, o personalitate discretă, dar valoroasă a literaturii române postbelice.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

Și-a început studiile în satul natal, continuându-le la Liceul „Aurel Vlaicu” din București, iar mai târziu la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1949. După finalizarea studiilor, a urmat o carieră editorială remarcabilă, contribuind la promovarea culturii scrise românești.

A lucrat ca redactor la Editura „Cartea Rusă” începând din 1953, apoi la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (din 1957), la Editura pentru Literatură (din 1960) și, începând cu 1970, la Editura Minerva, unde a condus celebra colecție „Biblioteca pentru toți” până la pensionare.

A debutat în 1953, publicând articole în presa vremii („Steagul roșu”) și poezii în revista „Tânărul scriitor”.
Primul său volum important, romanul „Căprioara de smalț” (1961), l-a consacrat ca prozator. În această carte evocă cu sensibilitate lumea copilăriei din Corbenii Balșului, prezentând oameni, obiceiuri, tradiții și viața de zi cu zi a satului oltenesc interbelic. Prin stilul său descriptiv și autentic, romanul a fost apreciat pentru valoarea sa literară și documentară, fiind o mărturie vie a spiritului local.

Pentru activitatea sa de traducător, Nicolae Teică a fost distins în 1979 cu Premiul Asociației Scriitorilor din București, o recunoaștere a eforturilor sale de a aduce în limba română opere importante ale literaturii universale.

Deși nu s-a bucurat de o notorietate pe măsura talentului său, Nicolae Teică rămâne o figură reprezentativă a culturii din Balș, un scriitor care a reușit să transpună în literatură farmecul și specificul vieții oltenești din prima jumătate a secolului XX.
Opera sa, în special „Căprioara de smalț”, continuă să fie un reper pentru cei care doresc să descopere trecutul și sufletul autentic al locurilor natale.