Adolf Meschendörfer, scriitor de limba germană, sas transilvănean

Adolf Meschendörfer (născut pe 8 mai 1877 la Brașov, în Imperiul Austro-Ungar – decedat pe 4 iulie 1963 la Brașov, România) a fost un scriitor de limbă germană și un reprezentant al sașilor din Transilvania.
Strămoșii săi proveneau din localitatea Meschendorf (actualul Meșendorf, județul Brașov). Adolf Meschendörfer a studiat filologie, teologie și filosofie la Straßburg, Viena, Budapesta, Heidelberg, Cluj și Berlin între anii 1897 și 1901.

În 1903, a fost cofondator al „Gesellschaft der Kunstfreunde” (Societatea iubitorilor de artă) din Brașov, alături de Arthur Coulin și Ernst Kühlbrandt.

În 1910, și-a susținut disertația cu tema „Heinrich von Kleist ca prozator”. În copilărie, își petrecea vacanțele la unchiul său, Josef Meschendörfer, preot în Sânpetru, Brașov. Amintirile din acea perioadă au fost ulterior incluse în romanul său autobiografic Die Stadt im Osten („Orașul din Răsărit”), pentru care a primit Medalia Goethe în 1932.

Între 1907 și 1914, a editat revista Die Karpathen, care a avut un impact semnificativ asupra literaturii germane din Transilvania în secolul XX. În cadrul acesteia, a publicat în serial romanul Leonore, pe care l-a publicat ulterior și în volum în 1920.

Între 1926 și 1940, a fost rector al Gimnaziului Honterus din Brașov, funcție pe care a deținut-o până la pensionare. Din 1954, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ideea centrală în opera sa, exprimată și în revista Die Karpathen, a fost reconcilierea între naționalitățile din Transilvania. În Die Stadt im Osten, Meschendörfer descrie suferințele sașilor din Transilvania, cauzate de legile emise de stăpânirea maghiară la sfârșitul secolului XIX, cea mai gravă dintre acestea fiind Legea XVIII din 1879, care impunea predarea limbii maghiare în școlile publice. De asemenea, Meschendörfer descrie încercările autorităților maghiare de a interzice utilizarea denumirilor germane pentru localitățile fondate de sași în Transilvania. Sașii aveau mari speranțe că România Mare va respecta drepturile minorităților, dar au descoperit curând că situația lor s-a înrăutățit. În ciuda promisiunilor făcute de statul român privind drepturile minorităților, cenzura și utilizarea obligatorie a denumirilor românești ale localităților au fost impuse în perioada interbelică.

Adolf Meschendörfer a prezis în 1927 că sfârșitul minorității germane din România este iminent, un lucru confirmat începând cu anii 1970, când a început exodul populației germane din România spre Germania. În 1928, pentru a combate acest proces, a inițiat Olimpiadele școlare de limba germană, care se desfășurau la intervale de doi ani în localitățile cu gimnazii în limba germană.

„Elegia Transilvană” (Siebenbürgische Elegie), scrisă de Meschendörfer în 1927, a fost folosită ulterior de Ernst Irtel (1917-2003) ca text pentru un cor mixt cu același titlu.
În ciuda faptului că Meschendörfer a fost apreciat pentru opera sa literară, există controverse legate de pozițiile sale politice. Prof. dr. Stefan Sienerth, cercetător la Institutul pentru Cultura și Istoria Germană din Sud-Estul Europei, a analizat în lucrarea sa simpatia autorilor transilvăneni, inclusiv a lui Meschendörfer, pentru Germania național-socialistă. Totuși, Meschendörfer nu a fost un susținător al nazismului. De fapt, regimul comunist din România i-a acordat, la împlinirea a 80 de ani, Ordinul Muncii clasa I, ceea ce sugerează că Meschendörfer a pus mai presus de național-socialism propriile sale idealuri.

În 1936, Meschendörfer a primit titlul de Doctor honoris causa al Universității din Breslau (astăzi Wrocław, Polonia). Regimul din Germania a dorit să aducă în prim-plan personalități literare care reprezentau regiuni de graniță și, astfel, numele său a fost inclus în această distincție.

Sursa foto: AI
Casa în care a trăit Adolf Meschendörfer la Brașov, construită în secolul XVIII, se află pe strada Șirul Beethoven 1 Cetate și este inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Brașov.

Meschendörfer a fost tatăl pictorului și graficianului Harald Meschendörfer.

Scrieri

• Vorträge über Kultur und Kunst (1906)
• Leonore, Roman eines nach Siebenbürgen Verschlagenen (1908)
• Michael Weiß, Stadtrichter von Kronstadt (Teatru, 1921)
• Siebenbürgische Elegie (1927)
• Gedichte (1930)
• Die Stadt im Osten (Roman, 1931)
• Der Büffelbrunnen (Roman, 1935)
• Siebenbürgen, Land des Segens (1937)
• Jenseits der Wälder, Deutsches Volk in Siebenbürgen (1940)
• Zauber der Heimat (1942)
• Geschichten (1947)
• Als man noch Soldaten fing (1966)
• Gedichte (1967)
• Leonore (1967)
• Gedichte, Erzählungen, Dramen, Aufsätze (1978)

Distincții

• 1932: Medalia de argint a Academiei Germane
• 1936: Doctor honoris causa al Universității din Breslau (astăzi Wrocław, Polonia)
• 1957: Ordinul Muncii Clasa I al Republicii Populare Române

Bibliografie

• Karl Kurt Klein: Adolf Meschendörfer. In: ders.: Ostlanddichter (1926)
• Edith Konradt: Grenzen einer Inselliteratur. Kunst und Heimat im Werk Adolf Meschendürfers. (1877-1963) (1987).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Meschendörfer