Ioan Constantin Filitti, istoric, jurist și diplomat român

Ioan Constantin Filitti (n. 8 mai 1879, București – d. 21 septembrie 1945, București) a fost un istoric, jurist și diplomat român, membru corespondent al Academiei Române și președinte al comisiei de heraldică. A început studiile în București, unde a finalizat liceul, și și-a continuat pregătirea superioară la Paris, unde a urmat cursurile de drept și științe politice începând din 1899.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Constantin_Filitti#/media/Fișier:Ioan_Constantin_Filitti.jpg
Filitti a fost un istoric deosebit prin rigurozitatea și meticulozitatea cu care și-a revizuit lucrările. Contribuțiile sale în domeniul istoriei sociale, istorii juridice, bisericii, genealogiei și heraldicii au avut un impact semnificativ asupra istoriografiei românești din începutul secolului XX. A fost dedicat cercetării istoriei instituționale și a demonstrat, pe baza documentelor, existența feudalismului pe teritoriul României. În domeniul istoriei politice, a evidențiat influența fanarioților și structura politică a Principatelor Române în perioada 1821-1848. Filitti a dedicat mult timp cercetării și publicării documentelor istorice din arhivele Bucureștiului, Vaticanului și Parisului.

Membru al Partidului Conservator și asistent al lui Titu Maiorescu, Filitti provenea dintr-o familie aristocratică și avea o viziune elitistă asupra societății. A contribuit semnificativ la modernizarea României în secolul al XIX-lea, în perioada implementării Regulamentului Organic, atunci când țara se afla sub influența Imperiului Rus.

A publicat 82 de volume și 267 de articole, completând aproximativ 700 de arbori genealogici. Multe dintre lucrările sale au fost revizuite și republicate cu „rectificări”, adresate comunității științifice.

În București, o stradă din sectorul 3 poartă numele lui Ioan Constantin Filitti (codurile poștale 030107 și 030108), în semn de omagiu pentru contribuțiile sale semnificative.

Lucrări publicate selectate

• Rôle diplomatique des Phanariotes de 1700 à 1821 (1901)
• Les Principautés roumaines sous l’occupation russe (1828-1834), (1904)
• Scrisori franceze privitoare la relațiile Principatelor Române cu Franța în sec. XVIII-lea (1911)
• Turburări revoluționare în Țara Românească între anii 1840-1843 (1912)
• Documente privitoare la episcopatele catolice din Principate (1913)
• Corespondența domnilor și boierilor români cu Metternich și Gentz între 1812-1828 (1914)
• Domniile române sub Regulamentul Organic: 1834-1848 (1915)
• Contribuții la istoria justiției penale în Principatele Române (1928)
• O pagină din istoria medicinei în Muntenia: 1784-1828 (1929)
• Câteva amintiri (1935).