Remus Răduleț, inginer român

Remus (Baziliu) Răduleț (n. 3 mai 1904, Brădeni, județul Sibiu – d. 6 februarie 1984, București) a fost un inginer român de prestigiu, membru al Academiei Române (membru corespondent din 1955, titular din 1963), cunoscut pentru contribuțiile sale în electrotehnică și în standardizarea terminologiei tehnice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Remus_Răduleț#/media/Fișier:Remus_Răduleț.jpg

S-a născut în satul Brădeni (denumit anterior Henndorf), într-o familie de preot, având trei frați. A urmat primele clase în Berivoi și Sighișoara, iar liceul la „Radu Negru” din Făgăraș și „Andrei Șaguna” din Brașov, trecând de la secția umanistă la cea reală, atras de fizică. Această dublă formare i-a influențat profund cariera.

Și-a început studiile superioare în 1923, la Facultatea de Electromecanică a Politehnicii din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1927 cu distincție. A obținut o bursă doctorală și a studiat la ETH Zürich, unde a lucrat sub îndrumarea prof. Karl Kuhlmann și a întâlnit personalități ca Einstein și Planck. În 1931, și-a susținut teza de doctorat și s-a întors în România.

După revenirea în țară, a predat timp de două decenii la Politehnica din Timișoara, introducând discipline moderne precum Tehnica curenților slabi – primul curs de electronică în instituție. În 1951 s-a transferat la București, devenind profesor la Universitatea din București și Institutul Politehnic. A predat până în 1974, punând bazele unei școli românești de Bazele Electrotehnicii, cu structură axiomatică.

A fost membru al Academiei RPR, vicepreședinte al acesteia (1966–1974), și Președinte al Comisiei Electrotehnice Internaționale (1964–1968). A condus Comitetul Tehnic pentru Terminologie al CEI și a coordonat realizarea Dicționarului Multilingv al Electricității (1983) și a Tezaurului de concepte al CEI (publicat postum, în 1986).

În România, a coordonat traducerea și adaptarea Manualului Inginerului – Hütte (1947) și a condus echipa care a elaborat Lexiconul Tehnic Român, prima lucrare lexicografică tehnică de anvergură din țară, în două ediții (8 volume și 18 volume).

A fost membru al mai multor academii și asociații internaționale, inclusiv din Germania, SUA și Franța, și a deținut funcții importante în cadrul Comitetului Electrotehnic Român și al Institutului de Energetică al Academiei. A înființat și Universitatea Populară din București, dedicată educației științifice a publicului larg.

Pentru meritele sale, a fost decorat cu:

• Ordinul Muncii clasa III, II și I,
• Ordinul Meritul Științific clasa I,
• Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa II,
• Titlul de Om de știință emerit.

Remus Răduleț s-a stins din viață pe 6 februarie 1984, lăsând în urmă o moștenire remarcabilă în electrotehnică și educație inginerească.