Zenovie Pâclișanu, teolog și istoric român

Zenobie (Zenovie) Pâclişanu, (20 martie 1886, Straja, județul Alba – noiembrie 1958, Aiud), a fost teolog, istoric și membru corespondent al Academiei Române din 5 iunie 1919, titlu care i-a fost restabilit la 3 iulie 1990.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Zenovie_Pâclișanu#/media/File:Zenovie_Pâclisan.png

A urmat liceul și studiile teologice la Blaj, continuând la Facultatea de Teologie Catolică din Viena. Între 1911 și 1920 a predat la Seminarul Teologic din Blaj, iar în perioada 1920–1922 a fost primul director al Arhivelor Statului din Cluj.
În 1918 a fost secretar al Comitetului Executiv al Consiliului Național Român din Blaj. Din 1922 până în 1948 a ocupat funcția de director general în Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. A participat la Conferința de Pace de la Paris, ca membru în comisia politico-juridică a delegației române.

Zenobie Pâclișanu s-a remarcat prin lucrări dedicate istoriei bisericii din Transilvania, dar și prin publicarea de izvoare istorice valoroase.

Lucrări de istorie ecleziastică:

• Biserica și românismul. Studiu istoric (1910)
• Vechile mănăstiri românești din Ardeal (1919)
• Alegerea arhiereilor. Notițe istorice (1920)
• Propaganda catolică între românii din Ardeal și Ungaria înainte de 1500 (1920)
• Câteva contribuții la istoria mănăstirii din Perii Maramureșului (1931)

Publicații de documente istorice:

• Corespondența din exil a episcopului Ioan Inochentie Micu Klein (1746–1768) (1924)
• Documente privitoare la istoria școalelor din Blaj (1930)
• Din corespondența dr. Ioan Rațiu (1944)
• Un vechi proces literar. Relațiile lui I. Bob cu Samuil Klein, Gh. Șincai și Petru Maior (1935)
• Contribuții la biografia lui Gheorghe Șincai. Legăturile lui cu episcopul I. Bob
• Istoria creștinismului antic (3 vol., 1937)
• Le caractère roumain de la Transylvanie vu par les écrivains hongrois (1945)

Referință bibliografică:

Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866–1999, Editura Academiei Române, București, 1999.