Theodor Angheluță, matematician român

Theodor Angheluță (n. 29 aprilie 1882, Adam, județul Galați – d. 30 mai 1964, Cluj-Napoca) a fost un matematician român de marcă, profesor universitar și membru de onoare al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Originar dintr-o familie modestă din satul Adam, Galați, Angheluță a urmat liceul la Bârlad, apoi Facultatea de Științe a Universității din București (1902–1905). Între 1909 și 1914 s-a specializat la Sorbona, unde l-a avut profesor pe celebrul Émile Picard. În 1923 și-a susținut doctoratul la București, cu teza O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă.

Mai multe detalii

Mormântul în Cimitirul Central (Hajongard) din Cluj-Napoca

 Wikizoli – Creație proprie

română Mormântul lui Theodor Angheluță(1882-1964) matematician, prof. univ. cod LMI CJ-IV-m-B-07839.368

• CC-BY-SA-3.0-RO
• Fișier:Mormánt Theodor Angheluță (1882-1964) matematician.jpg
• Încărcată: 10 septembrie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Angheluță#/media/Fișier:Mormánt_Theodor_Angheluță_(1882-1964)_matematician.jpg

După o perioadă de activitate ca profesor la licee din Bârlad și București (1907–1919), în 1923 devine profesor titular de algebră superioară la Universitatea din Cluj, funcție pe care o va ocupa până la pensionare.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1948, calitate în care a fost repus oficial în 1994. A fost, de asemenea, membru titular al Academiei de Științe din România (din 7 iunie 1943).

Theodor Angheluță a avut contribuții remarcabile în:

• teoria ecuațiilor funcționale și integrale
• teoria funcțiilor și ecuațiilor algebrice
• teoria seriilor trigonometrice

A introdus un tip de ecuații funcționale care îi poartă numele – „ecuații funcționale Angheluță”. Prin activitatea sa, a avut un rol esențial în dezvoltarea matematicii românești din prima jumătate a secolului XX.

Lucrări principale

A publicat peste 90 de lucrări științifice originale, printre care:

• Curs de algebră superioară (2 volume, 1940)
• Curs de mecanică rațională (1926)
• Aplicații de mecanică (1927)
• Curs de teoria funcțiilor de o variabilă complexă (1940)
• Funcții analitice (1945)

O selecție din lucrările sale a fost publicată postum sub titlul Opera matematică, de profesorul Dumitru Ionescu, la Editura Academiei Române, în 1970.

Distincții

• Ordinul Muncii, clasa a II-a (1953)
• Semnul Onorific Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului (1941)
• Titlul de Om de știință emerit (1963).

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Theodor_Angheluţă