George Stephănescu, compozitor, pedagog și dirijor român

George Stephănescu (n. 13 decembrie 1843, București – d. 25 aprilie 1925, București) a fost un compozitor, pedagog și dirijor de renume din România, recunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la dezvoltarea muzicii românești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Stephănescu#/media/Fișier:Timbru_G.Stephanescu.jpg

George Stephănescu s-a născut într-o familie de intelectuali: tatăl său, Mihail Hagi Stephan, era un negustor de origine aromână și președinte al Camerei apelative de comerț din București, iar mama sa, Maria Crețescu, era pianistă. La o vârstă fragedă, George a început să studieze muzica sub îndrumarea mamei sale, iar mai târziu cu profesorul Lorenz, un renumit pedagog. La doar 8 ani, a compus prima sa piesă – Carolina Polka, iar la 10 ani a compus Marșul triumfal.

După absolvirea cursurilor primare, George Stephănescu a continuat studiile la Colegiul Sf. Sava, fiind un elev eminent care stăpânea patru limbi: franceza, italiana, germana și greaca. La 16 ani, la finalul liceului, se înscrie la Conservatorul din București, unde studiază sub îndrumarea profesorului Eduard Wachmann. În 1864, începe să învețe muzica în mod serios și reușește să obțină premiul I și medalia de aur la absolvirea Conservatorului.

În 1872, se stabilește la Paris pentru a-și perfecționa studiile, devenind un student remarcabil al Conservatorului din Paris, unde studiază cu mari maeștri precum H. Reber, E. Auber și A. Thomas. După finalizarea studiilor, se întoarce în România în 1872 și preia catedra de canto la Conservatorul din București, unde va activa timp de patru decenii.

În 1875, sub conducerea directorului Ion Ghica, Stephănescu devine maestru-compozitor și dirijor al Teatrului Național din București, poziție pe care o va ocupa până în 1888. În acest rol, a fost responsabil pentru organizarea și dirijarea a numeroase spectacole de operă, contribuind semnificativ la dezvoltarea vieții muzicale din România.

În 1885, George Stephănescu a înființat prima trupă de operă românească, formată exclusiv din artiști români, iar în repertoriul său se regăseau opere și operete celebre precum Carmen, Bărbierul din Sevilla, Fra Diavolo, Faust, Traviata, Mignon și altele. În paralel cu activitatea sa de dirijor, Stephănescu a fost un compozitor prolific, scriind lucrări de diverse genuri, inclusiv muzică simfonică, operă, muzică de cameră și vocală.

Una dintre cele mai remarcabile lucrări ale sale a fost Simfonia în la major, prima simfonie românească, dar și Uvertura Națională, care a fost inspirată din folclorul românesc. În domeniul muzicii de cameră, Stephănescu a compus Octetul în sol major și Septetul în sol major, iar în muzica vocală a lăsat o serie de romanțe și cântece cu acompaniament de pian, pe versuri de poeți precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și Iulia Hasdeu.

Unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale este Mândruliță de la munte, dar și lucrările cu caracter patriotic, precum Sus inima (pe versuri de George Coșbuc), Marșul steagului și Cântec Eroic. În genul muzicii corale, Stephănescu a compus lucrări importante, cum ar fi Legenda lui Ștefan Vodă, dar și lucrări inspirate de poeziile clasice, cum ar fi Codrule, codruțule.

De asemenea, George Stephănescu a fost un inovator în domeniul operei și operetei. Muzica sa pentru lucrări precum Mama soacră și Cometa este influențată de stilul operatic francez, iar opereta Sânziana și Pepelea a avut un mare succes. În plus, a contribuit la muzica pentru numeroase piese de teatru, inclusiv Oedip și Electra de Sofocle și Hamlet de Shakespeare.

Stephănescu a fost și un pedagog remarcabil, care a lansat carierele multor muzicieni de renume. Printre elevii săi se numără soprana Hariclea Darclée, cunoscută pe plan internațional sub numele de „Privighetoarea Carpaților”, baritonul A. Eliade, soprana Rodica Nestorescu și mulți alți artiști care au marcat istoria muzicii românești.

George Stephănescu a lăsat o moștenire durabilă în muzica românească, atât prin lucrările sale compuse, cât și prin contribuțiile sale la dezvoltarea educației muzicale din România. În fața clădirii Operei Naționale din București se află un bust de bronz în memoria sa, iar pe casa din strada Pitar Moș, unde a locuit, a fost montată o placă memorială.

De asemenea, la Căpățânenii Ungureni, în comuna Arefu, județul Argeș, se află casa în care a locuit compozitorul, iar clădirea este acum un monument istoric. În fața casei se află o statuie a lui George Stephănescu, un omagiu adus contribuțiilor sale imense la muzica și cultura română.