1489 – Prima atestare documentară a dregătoriei de pitar în Țara Românească

În Evul Mediu, titlul de „pitar” era acordat unui dregător boieresc în Ţările Româneşti, cu rolul de a pregăti pâinea pentru domn și curtea domnească, precum și pentru ostașii sau slujitorii care primeau rație zilnică de pâine. Pitarul supraveghea brutarii domnești și avea în subordine mai mulți ajutoare, inclusiv un „vtori-pitar” și un „tretipitar”, dar și o echipă de „pitărei”, formând astfel o categorie boierească. În secolul al XVII-lea, pitarul a devenit membru al sfatului domnesc, iar în Țara Românească prima mențiune documentară a acestei dregătorii datează din 25 aprilie 1489.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/grâu-câmp-iarbă-câmpul-de-grâu-orz-196173/

De-a lungul timpului, importanța funcției a scăzut semnificativ, iar în secolul al XIX-lea, pitarul a rămas un boier fără dregătorie oficială.

Bibliografie:

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1988
• Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, București, 1997, ISBN 973-569-180-9.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/

și https://ro.wikipedia.org/wiki/Pitar

Alte articole: https://jurnalfm.ro/wolfgang-pauli/