Current track

Title

Artist


Nicolae Lascu, istoric literar, traducător, profesor universitar și clasicist român

#Postat de on iunie 24, 2025

Nicolae Lascu, născut sub numele de Laslo, (n. 20 aprilie 1908, Benic, județul Alba – d. 24 iunie 1988, Cluj-Napoca), a fost un reputat specialist în filologia clasică, recunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul literaturilor latină și greacă, precum și pentru cercetările privind influențele clasiciste în cultura română. A fost bursier al Școlii Române din Roma între anii 1932–1934 și a activat, timp de decenii, ca profesor la Universitatea din Cluj, devenind una dintre figurile marcante ale învățământului umanist românesc din secolul XX.

Nicolae Lascu s-a născut în satul Benic, fiind cel mai mic dintre cei șase copii ai lui Amos Laslo, făurar, și ai Savetei Frâncu. Încă din copilărie, destinul său s-a intersectat cu marile evenimente ale epocii: moartea fratelui său Silviu pe frontul Primului Război Mondial și participarea la simbolica țesere a drapelului satului pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918.

A urmat școala primară în satul natal, apoi liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, unde s-a remarcat ca elev eminent, susținând bacalaureatul în 1927 cu rezultate de excepție. A continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, specializându-se în filologie clasică și obținând licența, magna cum laude, în 1931, cu o lucrare despre traducerile românești din Vergiliu, lucrare distinsă cu premiu.

Datorită unei burse, și-a continuat studiile la Școala Română din Roma – Accademia di Romania (1932–1934), iar în 1936 a obținut titlul de doctor în filologie clasică, cu teza Riflessi d’arte figurate nella Metamorfosi di Ovidio. Ulterior, a urmat cursuri la École Pratique des Hautes Études din Paris (1938–1939) și cursuri de vară la Oxford și Cambridge.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.dacoromania-alba.ro/nr37/nicolae_lascu.htm

Cariera sa universitară s-a desfășurat aproape integral la Universitatea din Cluj, unde a parcurs toate treptele academice:

  • asistent (1934–1943),
  • lector (1943–1948),
  • conferențiar (1948–1950),
  • profesor titular (1950–1973) la Catedra de Filologie Clasică și apoi la Catedra de Istorie Antică.

A fost decan al Facultății de Istorie (1959–1960) și prorector al universității (1962–1968). În 1947, i-a fost decernat Premiul Academiei Române pentru activitatea sa științifică.

Opera sa cuprinde aproape 300 de lucrări – studii, traduceri, articole, crestomații și manuale – dedicate în principal istoriei și literaturii antice. A debutat publicistic în 1923 în Anuarul Liceului Mihai Viteazul, iar ulterior a colaborat cu numeroase reviste românești și internaționale: Societatea de mâine, Transilvania, Studii literare, Revista clasică, Ausonia, Maia (Florența), Studi ovidiani (Roma), Circolo Letterario (Sulmona, Italia) etc.

A tradus și comentat opere din Ovidiu, Horatius, Tibullus, Herodot, Strabon, Tacit, Plutarh, Sallustius, Xenofon, Polybiu, Arrian și mulți alții. A îngrijit ediții critice și a redactat prefețe/postfețe pentru volume semnate de clasici ai Antichității.

Printre cele mai importante volume publicate de Nicolae Lascu se numără:

  • Cum trăiau romanii (1965) – o reconstituire vie a vieții cotidiene în Roma antică.
  • Ovidiu. Omul și poetul (1971) – prima monografie dedicată poetului exilat la Tomis, analizând atât viața sa reală, cât și destinul său literar.
  • Ovidiu, poetul exilat la Tomis (1973) – compendiu sintetic bazat pe cercetări anterioare.
  • Lui Ovidiu (1977) – antologie unică în literatura română, reunind evocări ale poetului în cultura autohtonă, de la creații folclorice la texte semnate de Alecsandri, Doinaș, Baltag ș.a.
  • Clasicii antici în România (1974) – lucrare de referință, însoțită de o bibliografie aproape exhaustivă a traducerilor și reflecțiilor critice dedicate autorilor greco-romani în cultura românească.

Nicolae Lascu a fost preocupat constant de promovarea spiritului umanist și a idealurilor clasice în educația românească. A jucat un rol esențial în reintroducerea filologiei clasice în învățământul superior, punând accent pe cultivarea valorilor fundamentale ale culturii europene. Prin studiile sale despre influențele clasicismului în literatura română, a reconfigurat perspectiva asupra patrimoniului național în relație cu moștenirea greco-latină.

S-a stins din viață la Cluj, pe 24 iunie 1988, lăsând în urmă o operă impresionantă și un model de rigoare intelectuală. A fost căsătorit cu Viorica Lascu și a rămas în conștiința culturală românească drept una dintre cele mai importante personalități ale studiilor clasice din secolul XX.


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *