Virgil Mazilescu, poet, eseist și traducător român

Virgil Mazilescu (n. 11 aprilie 1942, Corabia, jud. Olt – d. 10 august 1984, București) a fost poet, eseist și traducător român, asociat cu mișcarea onirică din literatura română. Este autorul unor poezii devenite emblematice, precum Cineva pe lume are nevoie de mine și Mi-am uitat casa și numele.

Fiul lui Sabin Mazilescu, contabil, și al Aurei Rădulescu, Virgil Mazilescu și-a petrecut copilăria în mai multe localități din țară. Între 1948 și 1950 a urmat școala primară în comuna Cușmir, apoi câte un an de gimnaziu la Turnu Severin și Târgu Jiu. Și-a continuat studiile gimnaziale și liceale la Drăgășani (1952–1957), iar din 1957 s-a mutat la București, unde a absolvit Liceul „Spiru Haret” în 1959.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342/

A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 1959 și 1964. După absolvire, a lucrat timp de doi ani ca profesor la Școala Generală din comuna Greaca, județul Ilfov, apoi, până în 1968, ca bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești. Din 1968 a devenit secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 până la moarte a fost redactor la România literară.

Virgil Mazilescu a murit prematur, pe 10 august 1984, în București.

Mazilescu a debutat în 1966 cu poezie în suplimentul Povestea vorbii al revistei Ramuri din Craiova, condus la acea vreme de Miron Radu Paraschivescu. În 1968 a primit Premiul revistei Luceafărul pentru volumul Versuri.

Poetul era cunoscut pentru perfecționismul său literar. A preferat calitatea în locul cantității, considerând poezia un act de precizie și de rafinament lingvistic, ceea ce explică și numărul restrâns de volume publicate.

Volume publicate

Antume:

• Versuri (1968, Editura pentru Literatură)
• Fragmente din regiunea de odinioară (1970, Editura Cartea Românească)
• Va fi liniște, va fi seară (1979, Editura Cartea Românească)
• Guillaume poetul și administratorul (1983, Editura Cartea Românească)

Postume:

• Asketische Zeichen. Gedischte (1988, 2001, Cluj, Editura Dacia)
• Întoarcerea lui Immanuel (1991, Editura Albatros)
• Poezii (1996, Editura Vitruviu, ediție îngrijită de Mircea Ciobanu)
• Opere complete (2003, Editura Muzeul Literaturii Române, ediție îngrijită de Alexandru Condeescu)
• Opera poetică (2013, Editura AIUS, ediție îngrijită de Gabriel Nedelea)
• O precizie cu adevărat înspăimântătoare (2013, Editura Tracus Arte, ediție îngrijită de Teodor Dună)

Poeziile sale, alături de scrisorile adresate prietenului său Dumitru Țepeneag aflat în exil în Franța, au fost reunite în volum postum.

Virgil Mazilescu a fost un traducător rafinat, cunoscând foarte bine limba franceză, însă nu și-a etalat niciodată erudiția. A tradus opere semnate de:

• Jean Amila
• Jack Schaefer
• Fernand Fournier-Aubry
• Willa Cather.