Pauline Schullerus, etnologă, botanistă și scriitoare română

Pauline Schullerus (n. 5 aprilie 1858, Cincu, Brașov, România – d. 29 decembrie 1929, Sibiu, România) a fost o etnologă, botanistă și scriitoare română, aparținând minorității sașilor transilvăneni.
Pauline Schullerus s-a născut pe 5 aprilie 1858 în Cincu, Brașov, fiind cel mai mare dintre cei doisprezece copii ai familiei. Pe atunci, regiunea făcea parte din monarhia imperială austro-ungară. Familia sa, compusă din pastori și învățători, trăia în această zonă încă din secolul al XVII-lea.

Sursa: AI

Încă din copilărie, Pauline a fost atrasă de poveștile sătenilor români și de viața rurală. În acea perioadă, oportunitățile pentru fete de a-și continua studiile erau limitate, dar tatăl ei, Johann Schullerus, un cărturar pasionat cu o bibliotecă bine aprovizionată, i-a oferit educație acasă. Cu toate acestea, se pare că Pauline nu a obținut autorizația necesară pentru a susține bacalaureatul.

Fiind autodidactă, Pauline a dobândit cunoștințe vaste, învățând limba latină și greacă, pe lângă germana și româna.
În 1888, după ce tatăl ei a fost însărcinat de profesorul Adolf Schullerus din Sibiu să recenzeze numele plantelor din valea Hârtibaciului pentru un dicționar al termenilor sași din Transilvania, Pauline a început să străbată câmpurile și pădurile pentru a colecta plante medicinale. De asemenea, a cercetat utilizarea lor în medicina populară, superstițiile și poveștile legate de acestea. Totodată, a extins cercetările asupra păsărilor și insectelor, publicând articole în ziare locale și reviste de specialitate.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, mai mulți cărturari germanofoni au încercat să culeagă și să traducă basme românești în germană. Începând din 1896, Pauline Schullerus a publicat cinci basme într-un ziar local. După moartea tatălui ei în 1904, a vândut proprietatea familiei și s-a mutat la Sibiu cu mama și o parte dintre frații săi, stabilindu-se într-o casă cu o mare grădină, unde și-a dedicat timpul pasiunilor sale intelectuale.

În 1907, Pauline a publicat lucrarea „Rumänische Volksmärchen aus dem mittleren Harbachtale, im Anhang aus dem Alttale” („Basme populare românești din valea Hârtibaciului, urmate de altele din valea Oltului”), care a avut un mare succes. De-a lungul vieții, a continuat să publice articole în reviste de specialitate, iar această activitate a continuat până înainte de moartea sa, survenită pe 29 decembrie 1929.
Claude Lecouteux o consideră pe Pauline Schullerus o discipolă a fraților Grimm, iar cercetătorul flamand A. de Cock o descrie ca având o operă „bogată și valoroasă”. Specialistul român Ovidiu Bîrlea a considerat colecția sa de basme ca fiind „cea mai exhaustivă din Transilvania”. Studii recente subliniază contribuția sa semnificativă la intersecțiile culturale germano-române, iar posteritatea sa rămâne remarcabilă, având în vedere vizibilitatea redusă a femeilor în poveștile și antologiile literare ale epocii.

Lista principalelor opere

• Schullerus, Pauline (1908). Pflanzen im Glauben und Brauch der Siebenbürger Sachsen (în germană). Sibiu: Josef Drotleff.
• Schullerus, Pauline (1907). Rumänische Volksmärchen aus dem mittleren Harbachtale, im Anhang aus dem Alttale (în germană). Sibiu: Verein für siebenbürgische Landeskunde.