1866 – Înființarea Societății Literare Române

Proiectul de statut al Societății Literare Române a fost elaborat în 1860, la inițiativa Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. După o perioadă de pregătire și realizarea primelor donații, la propunerea lui C.A. Rosetti, locotenența domnească din 1 aprilie 1866 a aprobat Decretul nr. 582/1 aprilie 1866, prin care se înființa Societatea Literară Română.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Societatea_Academica.jpg

Scopul principal al societății era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar-tezaur. Conform regulamentului, societatea urma să fie constituită la București, iar membrii săi erau numiți de Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Membrii reprezentau toate regiunile, inclusiv aromânii, și erau distribuiți astfel:

• 7 membri din vechiul Regat: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, V.A. Urechia, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti și Ion C. Massimu;
• 3 din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Bariț;
• 3 din Basarabia: Alexandru Hâjdeu, Constantin Stamati și Ioan Străjescu;
• 2 din Bucovina: Alexandru Hurmuzaki și Ambrosiu Dimitrovici (înlocuit ulterior de Ioan Sbiera);
• 2 din Banat: Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș;
• 2 din Macedonia: Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici.

Prima ședință a avut loc un an mai târziu, pe 1/13 august 1867, când Societatea Literară Română și-a schimbat denumirea în „Societatea Academică Română”. În 1879, aceasta a devenit Academia Română. Academia Română este cel mai înalt for științific și cultural din România și a fost fondată pe 1 aprilie 1866. Conform statutului, scopul principal al Academiei este de a cultiva limba și literatura română, de a stabili norme de ortografie obligatorii și de a cerceta istoria națională și domeniile științifice esențiale.

Printre cele mai importante lucrări academice se numără: „Dicționarul limbii române”, „Dicționarul explicativ al limbii române”, „Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”, „Dicționarul general al literaturii române”, „Micul dicționar academic” și „Tratatul de istoria românilor”. Academia Română poate avea până la 181 de membri titulari și corespondenți și 135 de membri de onoare, dintre care cel mult 40 pot fi din România. „Ziua Academiei Române” este marcată anual pe 4 aprilie, dată la care, în 2000, prezidiul instituției a instituit această sărbătoare.