Alexei Mateevici, scriitor român din Basarabia

Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români din Basarabia. Născut în Gubernia Basarabia, actuala Republică Moldova, Mateevici a lăsat o amprentă puternică asupra literaturii românești, în special în contextul național.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexei_Mateevici#/media/Fișier:Alexei_Mateevici_-_Foto02.jpg

Alexei Mateevici s-a născut la Căinari, în fostul județ Bender, fiind fiul preotului Mihail Mateevici, originar din județul Soroca, și al Nadejdei Neaga, fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni. Familia s-a mutat în satul Zaim, situat pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia, unde Alexei a învățat la școala primară și a fost fascinat de poveștile și baladele populare pe care le auzea de la părinți și de la localnici. A studiat la școala teologică din Chișinău, absolvind-o în 1902 cu distincții.

A continuat studiile la seminarul teologic, unde l-a întâlnit pe viitorul sculptor Alexandru Plămădeală, cu care s-a împrietenit. După moartea tatălui său, în 1908, Alexei s-a alăturat cercului „Deșteptarea”, o mișcare culturală dedicată educării și trezirii conștiinței naționale a basarabenilor. De asemenea, a început să publice poezii și articole în ziarul „Basarabia”, abordând teme de tradiție și cultură românească.

În perioada 1910-1911, Mateevici a publicat în „Chisineovschie eparhialinie vedomosti” lucrări despre influența religioasă asupra limbii române, despre obiceiurile și credințele populare din Basarabia, și despre tradițiile funerare moldovenești. De asemenea, a scris despre Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni și a tradus din literatura rusă clasică.

În 1914, a absolvit Academia Teologică din Kiev, iar în anul 1915 s-a înrolat în armata rusă ca preot militar, fiind trimis pe frontul din România. În 1916, a scris poezii despre război și situația Basarabiei, iar la 17 iulie 1917 a publicat „Limba noastră”, o poezie ce avea să devină imnul național al Republicii Moldova. Din păcate, pe 13 august 1917, bolnav de tifos exantematic, Mateevici a murit în spitalul nr. 1 din Chișinău, iar trupul său a fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău.

În 1934, la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, prietenul său din perioada studiilor. De asemenea, în 1994, versurile poeziei „Limba noastră” au fost alese pentru a deveni Imnul de Stat al Republicii Moldova.

În ceea ce privește lirica sa, Mateevici a alternat poezia religioasă cu teme sociale, reflectând durerea sa pentru soarta țăranilor moldoveni, apăsați de sărăcie și suferință. Poeziile sale, cum ar fi „Eu cânt”, „Țăranii”, „Cântecul zorilor” și „Țara”, combină elegia cu o energie activă și cu speranța unei „iviri a zorilor” în justiție.

Alexei Mateevici a colaborat la diverse reviste, inclusiv „Luminatorul”, „Viața Basarabiei” și „Cuvânt moldovenesc”, publicând poezii originale și traduceri .

Un monument dedicat lui Mateevici, intitulat „Apostolii Basarabeni”, a fost ridicat la Chișinău în 1923 pentru a comemora eroii naționali Simeon Murafa, Alexei Mateevici și Andrei Hodorogea. Acesta a fost distrus în perioada sovietică, dar basoreliefurile au fost salvate și transferate la Muzeul de Artă Națională „Carol I” din București.

Scrieri

• Poezii, București, 1926 (ediția a II-a, 1936)
• Poezii, Chișinău, 1937
• Scrieri alese, ediție îngrijită de I. Vartician și F. Levit, Chișinău, 1966 (ediția a II-a, 1971; a III-a, 1977)
• Pagini alese, Chișinău, 1985
• Scrieri, Iași, 1989.