Virgil Gheorghiu, poet, pianist și critic muzical român

Virgil Gheorghiu (n. 22 martie 1903, Roman – d. 7 martie 1977, București) a fost un poet, pianist și critic muzical român.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://poetii-nostri.ro/virgil-gheorghiu-autor-91/

După studiile muzicale la Conservatorul din București (1928-1930), Virgil Gheorghiu continuă pregătirea la Viena și la Schola Cantorum din Paris. Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii „Cântările răsăritului”, prefațat de Demostene Botez. Între 1926 și 1928, se implică în mișcarea de avangardă din Iași, iar împreună cu Aurel Zaremba editează revista suprarealistă „Prospect”.

Pe lângă cariera de muzicolog, Gheorghiu este activ și ca pianist, făcând parte din trioul Boniș (1932-1939) și, ulterior, cântând la Filarmonica din București după război. Este și compozitor de muzică vocal-simfonică și de cameră și scrie numeroase cronici muzicale.

Opera sa literară, începând cu volumele „Febre” (1933), „Marea vânătoare” (1935), „Tărâmul celălalt” (1938) și „Pădurea adormită” (1941), combină modernismul cu accente suprarealiste, având influențe expresioniste și cultivând grotescul și violența imagistică. Este posibil să fi publicat, în 1946, lucrarea „Inițiere muzicală”, o capodoperă de sinteză și erudiție, care oferă o introducere aprofundată în știința și arta muzicii. De asemenea, a scris literatură SF, inclusiv lucrarea „Acul de cravată” (CPSF #285, 1966).

Alte articole: https://jurnalfm.ro/rudolf-palocsay/