Constantin Bosianu, jurist și om politic român

Constantin Bosianu (10 februarie 1815, București – 21 martie 1882, București) a fost un important om politic și jurist de prestigiu, membru de onoare al Academiei Române. Atât în domeniul său profesional, cât și în activitatea politică, Bosianu s-a evidențiat ca un magistrat de elită, contribuind la adoptarea unor legi fundamentale în domeniul juridic.

Fiul paharnicului Andrei Bosianu, Constantin Bosianu își începe studiile la prestigiosul liceu „Sfântul Sava” din București. În paralel cu învățătura, se implică în administratia publică, ocupând funcții precum contabil, șef de birou și șef al Serviciului Controlului Obștesc din Departamentul Finanțelor. Cu o bursă, își continuă studiile la Anvers și Paris, obținând licența în Litere la Universitatea Sorbona (1844) și doctoratul în drept în 1851.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Bosianu#/media/Fișier:Constantin_Bosianu.jpg

După întoarcerea în țară, Bosianu devine profesor de drept roman la Colegiul „Sfântul Sava”, iar mai târziu conferențiar de contabilitate la Școala Centrală de Agricultură și director al Departamentului Dreptății. A avut o activitate semnificativă în mișcarea unionistă, fiind secretar al Divanului ad-hoc al Ţării Româneşti (1857) și vicepreședinte al Comitetului Central al Unirii. În calitate de membru al Adunării Elective a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859, a votat pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti. După înființarea Facultății de Drept, Bosianu devine unul dintre cei mai respectați profesori ai acesteia.

Bosianu este apreciat pentru competențele sale și este numit judecător la Înalta Curte de Justiție, iar din 1864 devine vicepreședinte al Consiliului de Stat. În perioada 26 ianuarie – 14 iunie 1865, ocupă funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. În această perioadă, a contribuit la modernizarea statului român prin legi importante, cum ar fi legea organizării judecătorești, reorganizarea serviciului de percepție urbană, legea pensiilor pentru funcționari și gradele militare inferioare, legea lucrărilor publice și legea privind regularizarea și canalizarea Dâmboviței. De asemenea, a fost membru al comisiilor de redactare a legii rurale și a legii instrucțiunii publice.

După 1865, Bosianu continuă să activeze în politică, fiind parlamentar și decan al Baroului Ilfov între 1871-1873. În decembrie 1878, ocupă funcția de primar al Capitalei, iar între 29 mai – 15 noiembrie 1879, este ales președinte al Senatului. La 30 iunie 1879, este ales membru de onoare al Academiei Române. Constantin Bosianu a murit la 21 martie 1882, la vârsta de 67 de ani.

Activitatea politică

• Deputat: 1869
• Senator: 1867
• Președintele Senatului: 29 mai 1879 – 15 noiembrie 1879
• Primar al Capitalei: decembrie 1878
• Președinte al Consiliului de Miniștri: 26 ianuarie 1865 – 14 iunie 1865
• Ministru de Interne, Agricultură și Lucrări Publice: 26 ianuarie 1865 – 14 iunie 1865

Opere

• De l’action paulienne, en droit roumain et en droit français, Paris, 1851
• Elemente de drept român constituțional, 1865
• La statistique du commerce extérieur au point de vue de son importance internationale, 1884
• Étude de législation douanière, 1892

Bibliografie

• Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 87-89, ISBN 973-99321-7-7
• Nicolae C. Nicolescu, Șefii de stat și de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, București, 2003, pp. 150-151, ISBN 973-8200-49-0.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Bosianu