Jurnal FM 
Povestire cu tâlc: Găsim întotdeauna ceea ce căutăm
#Postat de Carmen Vintu on martie 21, 2026
„Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:
– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
– Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
– Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
– Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
– Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
– Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi găsi în ei.
(Bruno Ferrero)
Susa: psihointegrativa.ro”
Cum ne construim realitatea: între percepție, experiență și relațiile cu ceilalți
În viața de zi cu zi avem impresia că vedem lumea „așa cum este”. Totuși, psihologia ne arată că realitatea pe care o percepem nu este una obiectivă, ci este filtrată constant prin experiențele, emoțiile și convingerile noastre. Cu alte cuvinte, nu reacționăm neapărat la ceea ce se întâmplă, ci la felul în care interpretăm ceea ce se întâmplă.
Un concept esențial în acest sens este cel al schemelor cognitive. Acestea sunt tipare mentale formate în timp, pe baza experiențelor de viață, care ne ajută să interpretăm rapid lumea din jur. De exemplu, o persoană care a avut relații bazate pe încredere va fi mai deschisă și mai optimistă în interacțiuni, în timp ce cineva care a trăit dezamăgiri repetate poate deveni precaut sau chiar suspicios.
Aceste diferențe de percepție sunt strâns legate de ceea ce psihologii numesc bias de confirmare – tendința de a observa și reține mai ales informațiile care ne confirmă convingerile deja existente. Astfel, dacă cineva crede că oamenii sunt, în general, egoiști, va remarca mai ușor comportamentele negative și le va ignora pe cele pozitive. În schimb, o persoană care are o viziune mai optimistă va observa mai des gesturile de bunătate și cooperare.
Un alt mecanism important este proiecția psihologică. Aceasta apare atunci când atribuim altora propriile emoții, gânduri sau așteptări. De multe ori, ceea ce ne deranjează la ceilalți reflectă aspecte din noi pe care nu le conștientizăm sau nu le acceptăm pe deplin. Astfel, relațiile interpersonale devin un fel de oglindă a propriei lumi interioare.
De asemenea, merită menționat fenomenul de profeție autoîmplinită. Așteptările noastre influențează comportamentele noastre, iar acestea generează reacții din partea celorlalți care, în final, ne confirmă credințele inițiale. De exemplu, dacă intrăm într-o relație cu neîncredere, vom avea tendința să fim retrași sau defensivi, iar celălalt poate răspunde în același mod, întărind astfel convingerea că „nu se poate avea încredere în oameni”.
Toate aceste mecanisme arată că realitatea socială este, într-o mare măsură, co-creată. Nu suntem doar observatori pasivi, ci participanți activi în construirea experiențelor noastre. Vestea bună este că, odată conștientizate aceste procese, putem începe să le schimbăm.
Cum putem face asta? În primul rând, prin auto-reflecție – să ne întrebăm de ce interpretăm anumite situații într-un anumit fel. În al doilea rând, prin deschidere – să acceptăm că perspectiva noastră nu este singura posibilă. Și nu în ultimul rând, prin exersarea empatiei, încercând să vedem lucrurile și din punctul de vedere al celorlalți.
În concluzie, felul în care vedem lumea influențează profund felul în care trăim în ea. Schimbându-ne perspectiva, putem schimba nu doar modul în care interpretăm realitatea, ci și calitatea relațiilor și a experiențelor noastre de zi cu zi.
