1291 – Prima atestare documentară a localității Făgăraș

Localitatea Făgăraș este menționată pentru prima dată sub numele de Fogros într-un act de donație emis de regele Andrei al III-lea al Ungariei către nobilul ungur Ugrinus, confirmat la Dieta de la Alba Iulia.

Numele Făgărașului reapare în documente în 1393, iar statutul de oraș este atestat în 1431. Cetatea Făgărașului se află în centrul municipiului Făgăraș, în județul Brașov, Transilvania, România.

Construcția cetății a început în 1310, pe locul unei fortificații mai vechi din lemn și pământ, datând din secolul al XII-lea. Rolul principal al cetății a fost unul strategic, destinat protejării sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_F%C4%83g%C4%83ra%C8%99ului#/media/Fi%C8%99ier:Fagaras_IMG_5668.jpg

În 1526, Ștefan Mailat, voievod al Transilvaniei și fiu al unui boier local, a preluat Făgărașul și domeniile înconjurătoare, inițiind lucrările de consolidare a cetății. Zidurile de apărare au fost dublate, iar încăperile și sălile au fost renovate. În 1541, cetatea a fost atacată de otomani sub conducerea lui Mustafa Pașa. Mailat a fost capturat și dus prizonier la Constantinopol, unde a murit 10 ani mai târziu.

În 1599, Mihai Viteazul a cucerit cetatea și a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca, împreună cu domeniul înconjurător. Tot atunci, Făgărașul a devenit reședință pentru familia sa și pentru tezaurul domnesc.

În 1617, au fost adăugate ultimele două nivele ale turnului de sud-vest, cunoscut și ca Turnul Roșu, care are acum cinci etaje. În secolul al XVII-lea, Făgărașul a fost o capitală temporară a principatului Transilvania, cetatea fiind reședință a principilor Transilvaniei și gazda a 11 sesiuni ale Dietei transilvănene.

În 1630, șanțul de apărare al cetății a fost extins și legat printr-un canal secret cu râul Olt, iar un pod rabatabil a fost adăugat la intrare. Pivnițele cetății au fost transformate în temnițe pentru iobagii revoltați.

În 1657, principesa Zsuzsanna Lorántffy, soția principelui Gheorghe Rákóczi I, a înființat prima școală cu predare în limba română la Făgăraș.

După 1696, când Transilvania a intrat sub stăpânirea habsburgică, cetatea a fost transformată în cazarmă și închisoare militară.

În 1721, Făgărașul a devenit sediul Episcopiei Române Unite cu Roma, însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Klein a mutat reședința episcopală la Blaj în 1737.

Nicolae Iorga a vizitat cetatea în 1903, găsind-o într-o stare aproape de ruină. Între 1948 și 1960, cetatea a fost utilizată ca închisoare pentru deținuții politici din sistemul comunist din Țara Făgărașului, făcând parte din rețeaua Gulagului românesc.

Între 1965 și 1977 au avut loc lucrări de reparație și restaurare.

Cetatea Făgăraș, cunoscută ca un complex feudal fortificat, a suferit transformări semnificative în perioada lui Gabriel Bethlen și Gheorghe Rákóczi I, în secolul al XVII-lea. Aceste modificări au inclus construcția bastioanelor, etajarea și transformarea stilistică a clădirii, precum și umplerea șanțului de apă din jurul cetății, stabilind forma actuală a complexului.

Astăzi, Cetatea Făgăraș găzduiește Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” și Biblioteca Municipală „Octavian Paler”.