Barbu Zaharescu, economist român de origine evreiască

Barbu Zaharescu (născut Bercu Zuckerman, pe 11 martie 1906, la Bârlad, Tutova, România – decedat pe 14 noiembrie 2000) a fost un economist român de origine evreiască, membru al Partidului Comunist din România din 1923 și susținător al idealurilor comuniste. A fost profesor la Universitatea din București și membru al Academiei Române.

În 1949, Zaharescu a participat în calitate de martor al apărării la procesul de spionaj al lui Solvan Vițianu Solomon, desfășurat la Winterthur, Elveția. În acea perioadă, era deja numit profesor de economie politică la Universitatea București, deși nu obținuse încă titlul de doctor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Zaharescu#/media/Fi%C8%99ier:Barbu_Zaharescu.01.jpg

De-a lungul regimului comunist, a ocupat mai multe funcții importante, printre care rector al Institutului „Maxim Gorki” (1952), ambasador în Argentina (1955-1956), Turcia (1956-1959), China și Republica Populară Democrată Vietnam (1959-1961). De asemenea, a fost membru al Comitetului Central al PMR/PCR (1955-1974) și membru al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1984).

În mai 1961, Barbu Zaharescu a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”. De asemenea, a fost printre cei care au avut permisiunea de a susține teza de doctorat în 1954, fără a îndeplini cerințele preliminare.

Lucrări publicate
Barbu Zaharescu a fost autorul mai multor lucrări în domeniul economiei politice, printre care:

• Curs elementar de economie politică (1949)
• Despre Capitalul lui Karl Marx (1948)
• Karl Marx: despre procesul de circulație al capitalului (1955)
• Karl Marx: despre procesul de ansamblu al producției capitaliste (1965)
• Manual de economie politică pentru învățământul mediu (1948)
• Manual unic de economie politică pentru cursul superior
• Pavel Tcacenco (1945)

Distincții
Barbu Zaharescu a primit mai multe distincții pentru activitatea sa politică și profesională:

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952), pentru contribuția sa la consolidarea și prosperarea regimului comunist
• Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959), pentru activitatea în mișcarea muncitorească și meritele în construcția socialismului
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (6 mai 1961), pentru merite în mișcarea muncitorească și în construirea socialismului
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a II-a (18 august 1964), pentru merite deosebite în construirea socialismului
• Titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971), pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și contribuții semnificative la dezvoltarea socialismului
• Medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971), cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în construirea socialismului în România